Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Poveştile frumoase se derulează sub ochii noştri

Viața Medicală
Ilinca BELCIU luni, 5 decembrie 2011

Nu te supăra dacă lucrurile nu sunt aşa cum ţi le-ai imaginat.

   Prezentat în competiţia oficială de la Cannes 2011, Puştiul cu bicicletă (Le gamin au velo) este unul dintre acele filme simple, curate, care demonstrează încă o dată faptul că poveşti intense se derulează sub ochii noştri. Fraţii Dardenne au revenit pe ecrane cu o poveste în stil neorealist, de o simplitate dureroasă ce ascunde o dramă gravă, profund umană, realizată în stil observaţional, cu tuşe extrem de sensibile. Cyril (Thomas Doret) este un puşti aflat în căutarea tatălui, cel care l-a abandonat în internatul şcolii, pe care nu reuşeşte să îl întâlnească nici măcar pentru cinci minute. Deşi un copil, Cyril se maturizează brusc încercând să înţeleagă cauza acestui abandon cu care este nevoit să coexiste. Înverşunat, înrăit de atitudinea celui care ar trebui să-i fie aproape, supărat pe viaţă mai mult ca oricând, Cyril este un rebel care strigă disperat după afecţiune, dar pe care nu ştie să o primească atunci când i se oferă necondiţionat. Aşa cum parcă numai fraţii Dardenne ştiu să aştearnă singurătatea în imagini, Le gamin au velo radiografiază drumul lui Cyril în căutarea liniştii, iubirii, afecţiunii. Pe măsură ce se resemnează înaintea abandonului tatălui, învaţă să se lase iubit. Samantha, interpretată impecabil de Cécile De France, apare în viaţa lui din întâmplare, atunci când fuge cu disperare din calea profesorilor de la şcoală şi se agaţă de ea cu o spaimă animalică, căutând salvarea nesperată. Cei doi Dardenne demonstrează printr-o analiză extrem de simplă cum dragostea poate fi atât de greu de acceptat atunci când apare pe fondul unei respingeri tăioase. Cu greu se lasă înduplecat sufletul răvăşit al acestui copil. Ce este cu adevărat minunat în film este bunătatea necondiţionată a personajului Samanthei, cea care reuşeşte să calmeze cele mai tulburate spirite prin natura umanităţii sale. Iar lucrurile se petrec treptat, nimic forţat ori fals. Cyril va învăţa să capete încredere în cei din jur, iar asprimea afişată se va topi precum gheaţa. Dacă la început nu conştientizează foarte mult sensibilitatea gestului Samanthei de a-i recupera bicicleta vândută de tatăl său, personajul se transformă şi reacţionează aproape inconştient, convingând-o să îi fie mamă pe timpul sfârşitului de săptămână.
   Thomas Doret este uimitoarea revelaţie a celor doi regizori: un neprofesionist care demonstrează una dintre cele mai impresionante interpretări ale autodistrugerii. Cyril trăieşte intens, la limita raţionalului, teribilismului, violenţei refulate, iar de aici o întreagă dramă la care Samantha devine părtaşă. „Nu fii trist dacă lucrurile nu merg aşa cum îţi imaginai.“ De cele mai multe ori, o vorbă rostită cu drag poate modifica traseul dramatic al unui om. Samantha este, într-un fel, îngerul păzitor al acestui copil pierdut în propriile gânduri, cu mintea încrâncenată. Va înţelege, destul de greu însă, faptul că răzbunarea pe care o adoptă se răsfrânge numai şi numai asupra sa, nicidecum asupra celui căruia îi este adresată. Nici faptul că se înhăitează cu unul dintre periculoşii oraşului, capul unei bande de hoţi ce racolează şi lucrează doar cu puşti, nu pare să-l lumineze ori să-l sperie, dimpotrivă. Deseori, de neclintit şi neatins, Cyril tânjeşte înspăimântat după dragoste, în speranţa de a fi adăpostit sub o aripă protectoare. Pe măsură ce se apropie de Samantha, o respinge deopotrivă cu o înverşunare de-a dreptul cutremurătoare. De fiecare dată există o balanţă atât de firească între gravitatea furiei sale de nestăvilit şi forţa evenimentelor al căror martor/părtaş devine. Cyril se străduieşte, prin stilul său neşlefuit, să răzbată într-o lume împachetată în violenţe, răutate, indiferenţă. Respingerea pe care o afişează, gesturile pripite, neputinţa de a răspunde îmbrăţişărilor ori gesturilor tandre, toate acestea nu sunt altceva decât reacţiile adverse ale abandonului. Iar bunătatea celor din jur se regăseşte în cele mai exasperante şi tensionate momente. Realismul social pe care mizează fraţii Dardenne, felia de viaţă atât de aspră şi incomodă afişată ca atare e completată perfect de restul personajelor menite să îi arate calea lui Cyril.
   Muzica rămâne în tonul grav al filmului, al tensiunii ameninţătoare punctând momentele prin tristeţea acordurilor lui Beethoven. Imaginea păstrează tonuri naturale, nimic strident ori ţipător, completând de minune stările personajelor în pendularea lor continuă dintre disperare şi stabilitate. Cu toate că are toate datele unui film trist, nu cade în depresie nicio secundă. Pentru că de fiecare dată se ivesc situaţii care să balanseze perfect starea generală, iar fraţii Dardenne au un stil aparte în a lăsa viaţa să curgă de la sine, condimentând totul cu tensiune, dramatism şi încrâncenare, în dozele suportabilului.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.