Accesibile în mod obișnui doar cercetătorilor specializați, înscrisurile și volumele tipărite în urmă cu sute de ani, unele devenite repere în dezvoltarea culturii și limbii naționale, ajung din când în când și în fața marelui public, grație unor expoziții tematice în cadrul cărora avem prilejul de a le admira atât pentru conținutul și vechimea lor, cât și pentru valoarea pe care o au ca obiecte de artă, datorată modului special în care erau înfrumusețate și puse în pagină. 

Muzeului Național al Literaturii Române găzduiește luna aceasta, la sediul său din Calea Griviței 64-66, expoziția „Carte veche în biblioteca Arhivelor Naționale ale României”, prilej de colaborare între instituții pentru care cuvântul scris este bunul cel mai de preț. 

incursiune în istoria limbii române

Traseul vizitatorului printre cele 52 de volume selectate de organizatori este o adevărată incursiune în istoria limbii române, dar și o explorare a interesului pentru tipăriturile occidentale, pe de o parte, și al interesului Europei Apusene pentru scrierile deosebite ale născute pe meleagurile noastre. 

De la incunabulele de mare preț din secolul XV, parcursul continuă prin alte patru veacuri de mărturii scrise, lucrări de istorie și geografie ieșite din renumite centre tipografice din Germania, Italia, Elveția, Olanda sau Belgia. 

Dintre tipăriturile locale, remarcăm un exemplar al Bibliei de la București din 1688, și de asemenea volume religioase, de învățătură, dar și scrieri de gramatică sau însemnări de călătorie, datorate lui Ianache Văcărescu ori Dinicu Golescu. 

Istoria Imperiului Otoman 

Un popas special îl merită cele trei ediții ale Istoriei Imperiului Otoman, scrisă de Dimitrie Cantemir, care s-a bucurat de mare interes și circulație în occident, fapt dovedit de traducerile din latină în engleză (Londra, 1734-1735) și germană (Hamburg, 1745), prezente în expoziție, cărora li se alătură versiunea română, scrisă alfabet chirilic și tipărită la Mănăstirea Neamț în 1825. 

În același timp cu lucrările tipărite circulau și documentele oficiale scrise de mână în cancelariile domnești, și atestate de semnătura și pecetea domnitorului, consfințind privilegii și proprietăți, fiecare având în spate nu de puține ori complicate povești de înrudiri și moșteniri. 

Expoziția „Acte domnești fanariote din colecția Muzeului Municipiului București”, deschisă la Palatul Suțu până la 12 februarie 2023, explorează această zonă a vechilor înscrisuri, semnate de Ioan, Nicolae și Constantin Mavrocordat, Grigore II Ghica, Mihai, Constantin și Ștefan Racoviță, Alexandru Ipsilanti, Constantin Hangerli, Alexandru Moruzi și Ioan Caragea, valoros patrimoniu istoric, dar și artistic, care stă mărturie pentru regulile și obiceiurile acelei epoci.

Un element interesant este folosirea stemelor reunite ale Moldovei și Țării Românești, justificat prin obiceiul de a trece de la tronul de la București la cel de la Iași și invers, practicat de domnitorii fanarioți. 

Pe de altă parte, fiecare document este împodobit cu înflorituri și decorațiuni realizate cu migală și măiestrie, dovadă a importanței și respectului pe care cel care scria îl acorda semnatarului final.

Făcând o paralelă cu prezentul, am putea spune că documentele caligrafiate erau dovada unui design de obiect avant la lettre, căci imaginația și creativitatea celui care scria și desena se concretiza într-un obiect cu scop practic, dar care avea în același timp și valențe estetice pe care le apreciem până în ziua de astăzi.