Newsflash
Cultură

Pregătiri pentru noua stagiune

de Anca FLOREA - oct. 4 2012
Pregătiri pentru noua stagiune
   Rând pe rând, instituţiile noastre muzicale îşi deschid stagiunea, încercând să atragă publicul cu repere interesante încă din primele zile, dar unele au propus, săptămâna trecută, evenimente „în avans“. Aşa a fost, spre exemplu, la sala Radio, cel de al doilea „Duel al viorilor“, în care s-au „înfruntat“ din nou cei doi solişti de cotă, reprezentativi pentru generaţia noastră (încă) tânără – Gabriel Croitoru, cântând pe Guarneri-Catedrala care i-a aparţinut lui Enescu, şi Liviu Prunaru, de o vreme concertmaistru al celebrei orchestre Concertgebouw din Amsterdam, având un Stradivarius. Ca şi la prima lor întâlnire sub acest generic, sala a fost arhiplină, publicul fiind mai curând atras de posibilitatea de a vedea în realitate cele două instrumente „de colecţie“ şi mai puţin de talentul şi calităţile interpretative ale soliştilor. Şi cea mai bună dovadă că melomanii adevăraţi erau „în minoritate“ este faptul că s-a aplaudat şi când nu era cazul, între părţile unei lucrări. Trecând peste asemenea aspecte, am remarcat că, dacă primul recital a fost gândit ca un „foc de artificii“, alăturând piese de virtuozitate, pline de strălucire şi vivacitate, de această dată opţiunea reper­to­rială s-a îndreptat către pagini mai lirice, de atmo­sferă, sensibile sau melancolice, chiar dacă aveau un grad ridicat de dificultate tehnică. Am ascultat cu reală plă­­cere şi opusuri poate mai puţin cunoscute de Brahms, Smetana, Elgar, Svendsen, Hubay, Şostakovici, dar şi lucrări de Kreisler sau Sarasate, în care au evoluat, alternativ, acompaniaţi la pian de Horia Mihail, pentru ca apoi să opteze pentru lucrări de Händel, Prokofiev şi Moszkowski scrise pentru două viori… cu sau fără pian. O seară frumoasă, mult gustată, deopotrivă de cei care apreciază muzica bună şi interpretarea de clasă şi de cei care au venit atraşi de mirajul unor viori, descoperind (sau înţelegând) că totuşi nu este suficient să ţii în mână un instrument valoros ca să poţi să şi cânţi la el… Făceam această remarcă gândindu-mă cu tristeţe că prea puţini dintre cei care asaltează sala cu asemenea prilejuri revin să-i asculte pe Gabriel Croitoru sau pe Liviu Prunaru în recital sau în compania orchestrei, în concerte curente, deşi cântă şi în acele ocazii pe aceleaşi viori. Şi e păcat. Dar, în sine, „Duelul“ atrage, place, captează şi ascultători neavizaţi, deci este o marcă de succes, cumva mondenă, aplaudată nu doar la Bucureşti, ci şi la Galaţi, Iaşi, Bacău, Piteşti, Ploieşti, Sibiu, Timişoara sau Cluj, ceea ce, din nou, este un „punct câştigat“ în apropierea publicului larg de marea muzică.
   Chiar a doua zi, Filarmonica a invitat publicul să urmărească programul pe care, în 23–24 septembrie, l-a prezentat, sub bagheta lui Horia Andreescu, în Germania, la Ottobeuren şi Stuttgart, incluzând opusuri din creaţiile română (Enescu) şi germană (Schumann, Bruckner), în care am remarcat sonoritatea densă, omogenitatea partizilor şi expresivitatea conferită partiturii, apoi am apreciat maniera în care ansamblul a acom­paniat evoluţia foarte tinerei pianiste Magdalena Mullerperth în Concertul de Schumann. Solista a surprins, încă de la primele acorduri, prin vigoarea deosebită a atacului, apoi prin construcţia clară, precisă, a demersului său, susţinut cu o forţă, o incisivitate şi o robusteţe poate mai aproape de spiritul beethovenian, dorind să ne propună o versiune mai depărtată de romantismul veacului XIX, conferindu-i anvergură şi masivitate poate în dorinţa de a-l aduce mai aproape de mileniul III. Dar în bis (din nou Schumann), pianista a demonstrat că poate fi şi sensibilă şi înţelege latura meditativă a creatorului.
   Dar Opereta, rămasă fără sediu şi sală din momentul în care Teatrul Naţional a intrat în reparaţii, fără perspectiva revenirii în acel spaţiu, va fi nevoită ca, cel puţin în această stagiune, să prezinte spectacole mai ales în oraşele ţării, deci într-un permanent turneu. La conferinţa de presă desfăşurată la Ministerul Culturii, în prezenţa ministrului Puiu Haşotti, directorul teatrului, Răzvan Dincă, a anunţat că artiştii vor avea 27 de re­pre­zentaţii în diverse oraşe, propunând şapte producţii, dar numai spectacolul cu opereta Contesa Maritza poate fi transportat şi adaptat pe alte scene. În rest, vor fi fragmente din diferite lucrări sau concerte cu arii şi duete îndrăgite. Repetiţiile vor avea loc (şi) în sala Omnia, care nu este însă amenajată, iar deplasările se vor face prioritar la sfârşitul săptămânii, o nouă ediţie a Fes­tivalului „Viaţa e frumoasă“ urmând să se deruleze pe câteva scene bucureştene. De asemenea, ansam­blul va efectua turnee şi în străinătate, la Kiev, Erevan sau Budapesta, ministrul culturii dând asigurări că, până în primăvara anului viitor, noua clădire a Operetei va fi gata, în vecinătatea Bibliotecii Naţionale. Directorul ne-a promis că ne va invita să asistăm la punerea pie­trei de temelie – să sperăm că vom vedea, cu adevărat, nu doar acea piatră, ci şi moderna clădire în care, pentru prima oară, Opereta va avea un sediu propriu. Pentru că, de la înfiinţare şi până astăzi, a activat la Teatrul Armatei, apoi la vechiul Teatru „Regina Maria“ (în locul Operei) şi, în ultimele decenii, la TNB…

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe