A plecat dintre noi Iura, adică veşnic tânărul
şi nemuritorul Iurie Darie, cel talentat şi bun, care ne-a învăţat pe toţi ce
înseamnă să ai un suflet mare şi două mâini drepte. Pentru că el nu doar scria,
ci şi desena cu ambele mâini. Şi se juca cu copiii, îi distra, îi învăţa cum se
apără florile de oile neştiutoare şi cum se apără planeta de uriaşii baobabi.
Când, în cele din urmă, s-a întâlnit cu şarpele şi s-a dus pe steaua lui, un
pilot care îl iubea nespus, pentru că el era prinţ şi pilotul era rege, i-a
trimis militarii săi pentru onoruri. Ori de câte ori vom privi, de acum încolo,
cerul, o stea anume va cânta pentru noi toţi şi ne va încânta. Cu astfel de trăiri
l-au însoţit mulţi telespectatori pe Iurie Darie spre mormânt.
Nu mică le-a fost, însă, unora indignarea faţă
de buletinele de ştiri, care, imediat după vestea dispariţiei marelui
îmblânzitor de vulpi („limpede nu vezi decât cu inima“, îi spusese vulpea
Micului Prinţ), au transmis, în cor, pe mai toate canalele de actualităţi
deodată, imaginea „total nepotrivită“, în slip şi cu perucă, a unui „om al
legii“, pe care un binevoitor dornic să ne distreze o postase pe internet şi
alţi binevoitori o difuzau acum frenetic pe micile ecrane „fără să le pese de
context“. Reacţiile telespectatorilor au fost dure – pe internet – la adresa
televiziunilor insensibile şi fără de morală, dar dânsele vor fi consemnat
gestul oamenilor ca pe o creştere de rating şi nu ca pe o scădere a
respectabilităţii şi a profesionalismului lor în ochii privitorilor.
Alte opinii, despre alte subiecte.
„Televiziunile ţin să ne demonstreze că pot face telenovelă din orice. Prin
telenovelă înţelegând surogate de imagini ale lumii, preferând plimbarea
camerei la superficia realităţii. Un recent prilej, mediatizat mai ceva ca
superstormul Sandy, este oferit de reclamaţia unei cliente care se plânge
televiziunii că a descoperit mucegai în produsele unei patiserii. Sesizându-se
prompt, ca pompierii şi SMURD-ul, echipa vine instant la sediul firmei. Este
invocat aspectul vizual suspect, îndeosebi culoarea verde a incluziunii
incriminate. Patronul se apără: «Verde poate fi lămâia necoaptă, care s-a
folosit aici». Jurnalistul ignoră insuficienţa elementelor care să întemeieze
cât de cât prezenţa mucegaiului: mirosul, micelii observabile la microscop,
obligatoria examinare a fluxului tehnologic din patiserie, spre depistarea breşelor
posibil favorizante ale dezvoltării sporilor. Sămânţă de vorbă şi atât.“ (M.
B., cu acordul semnatarului)
Şi o constatare neutră cu o propunere de mai
bine pentru limba română. „În cadrul unui clip de senzaţie şi real suspans, se
foloseşte expresia «înţelegere între gentlemeni», de la cunoscuta gentlemen’s agreement. În mediul de
afaceri anglo-saxon, este vorba de o înţelegere verbală, între oameni de
onoare. Pentru evitarea conotaţiilor parazite, în limba română ar fi mai
potrivită expresia contract verbal.“
(A. I., cu acordul semnatarului)
După ce am parcurs mai multe şi am ales doar
aceste câteva opinii ale telespectatorilor, pentru o concluzie optimistă, vom recurge
la vechea constatare că există două modalităţi de a învăţa pe cineva ceva: fie
oferindu-i un model atrăgător de comportare, fie servindu-i un antimodel, pe
care să-l respingă energic. La fel ca în exemplele de mai sus.
