Newsflash
Cultură

Prin ochii şi mintea unui copil

de Ilinca BELCIU - dec. 21 2011
Prin ochii şi mintea unui copil
Ce-ar fi dacă te-ai da drept altcineva, drept altceva?
 
   Tomboyeste emoţionanta poveste a unei fetiţe de 10 ani care şi-ar dori să fie băiat şi drept urmare se comportă ca atare. Un film de o sensibilitate aparte, care explorează universul (oarecum) normal al lui Laure, preţ de o vară, pe măsură ce încearcă să-şi facă prieteni în noul cartier în care s-a mutat cu familia. Din dorinţa şi curiozitatea de a se reinventa, Laure (interpretată splendid de Zoe Heran) se va recomanda în faţa tuturor celor din jur drept Mikael, fără a avea vreo problemă în a juca fotbal cot la cot cu băieţii ori a se apropia de Lisa, o vecină de cartier. Băieţoasă din fire, preferând pantalonii fustelor şi rochiilor, Laure/Mikael preferă jocul confuziei, fără a le ridica semne de întrebare părinţilor, şi aşa extrem de înţelegători şi moderni. Până şi sora mai mică întră în această joacă: acasă, Laure îi este soră, pe când afară îi este frate. Iar dacă nu ai şti despre ce e vorba în film, chiar ai lua de bună prezentarea lui Mikael înaintea prietenilor de cartier: cu părul scurt în adierea vântului trece drept un băieţel extrem de sensibil. La început, sexul chiar nu contează, poate doar titlul să te debusoleze puţin: Tomboy/Băieţosul. Până la urmă, ce face distincţia între un puşti şi o puştoaică de 10 ani? Nuanţele de roz de pe ghiozdan ori adidaşi? Părul scurt? Pantalonii? Ce ne face să fim ceea ce suntem şi cum ne simţim de fapt? Iar întrebarea ne bântuie de la Shakespeare încoace. În niciun caz articolele vestimentare. Iar filmul lui Celine Sciamma câştigă foarte mult teren prin atitudinea afişată: părinţi înţelegători care nu se panichează inutil atunci când conştientizează comportamentul copilului, ba dimpotrivă, o ajută să se simtă bine în pielea ei, deşi prea mult loc în acest sens nu există.
   Este povestea minimalistă tratată cu multă delicateţe a unui copil care îşi doreşte din tot sufletul să fie altceva, să se dea drept altcineva în faţa prietenilor de joacă. Cu accente tragicomice, alter ego-ul Laurei capătă încredere atunci când Lisa îi face avansuri (atâta vreme cât le poţi numi astfel, având în vedere vârsta despre care vorbim). Desigur, scenariul scârţâie la capitolul motivaţii. Laure continuă să se comporte normal în mijlocul familiei, pentru ca în preajma vecinilor de cartier să fie Mikael, fără vreo explicaţie puternică. Nu ni se prezintă în niciun moment vreo replică explicită prin care să înţelegi de ce se întâmplă toate acestea. Dar iei povestea ca atare şi totuşi reuşeşti să empatizezi cu acest copil care e în stare să îşi distrugă costumul de baie pentru a-şi face o pereche de slipi. La prima vedere, ideea pare imposibilă: cum ar putea susţine ceea ce afirmă cu încredere atunci când trebuie să îşi afişeze corpul plăpând şi delicat? Dar lucrurile merg atât de departe iar situaţia este deopotrivă disperată şi tristă încât Laure/Mikael ar face orice pentru a întări cele afirmate. Atitudinea afişată – senzaţia de eliberare, precum şi teama continuă că secretul ar putea fi dezvăluit – dă poveştii o nuanţă dulce-amăruie. Pe măsură ce timpul trece, iar prietenia cu Lisa suferă transformări, Laure/Mikael se maturizează, ajunge în punctul în care trebuie să recunoască şi să conştientizeze periculosul joc al dublei identităţi. Până şi joaca din camera Lisei – atunci când încep să testeze cosmeticele, iar Mikael se va întoarce acasă machiat(ă) şi rujat(ă) – prevesteşte parcă nevoia de a pune punct, de a termina această stranie dedublare.
   Vacanţa se termină iar Lisa se întreabă dacă vor fi colegi, având în vedere că nu i-a văzut numele pe nicio listă. Este momentul în care Mikael aproape că nu schiţează nicio urmă de panică pentru ce va fi. Numai că orice minciună are fragilitatea şi limitele ei. Este surprinzătoare secvenţa în care Laure/Mikael se alătură cu atâta voioşie şi entuziasm prietenilor care joacă fotbal, din dorinţa de a rupe orice barieră, dându-şi tricoul jos fără nicio jenă ori inhibiţie. Iar atunci înţelegi de fapt cum funcţionează acest copil care încearcă încă să îşi descopere identitatea. Căutările ei de abia acum încep.
   Cadrele îngrijite, culorile calde, lumina naturală compun o imagine curată a inocenţei, copilăriei, fără a judeca personajele, oferind o surprinzătoare radiografie a căutării identităţii, precum şi a fricii, a temerii maturizării, indiferent de nivelul sau maniera de realizare.
   Regizoarea Sciamma punctează şi mizează pe priviri scurte, gesturi mărunte construind astfel un portret emoţionant, demonstrează totodată o grijă aparte în lucrul cu actorii tineri. Cu toată lipsa explicaţiilor concrete, a motivaţiei interioare a personajului, filmul reuşeşte să te convingă şi să îţi transmită acel „ceva“ care te pune pe gânduri: cum poate un copil de 10 ani cu ardoare să îşi dorească să fie altfel. Merită văzut!
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe