Binevoitor, el le încurajează cu leafa proprie, tranşată în hârtii de o sută, strecurate pe sub cordonul părelnic al fustiţelor uşor decăzute din talie. Fetele se lasă sărutate cu drag de generosul client şi fotografiate cu telefonul mobil. Tocmai a învăţat, zice el, cum poate face faţă agresiunilor fizice şi umilinţelor morale pe care i le serveşte consoarta. Comentarii super-inteligente explică scena, din off: „Mitică a prins gustul petrecerii. Mitică vrea să-şi facă nevasta geloasă“. Dar planul se schimbă şi vedem cum, acasă la Mitică, apare şi înfloreşte o altă situaţie conflictuală. Fiul familiei, un elev răscopt, cu păr cărunt (sau cu şuviţe ?) care nu prea învaţă, nu prea merge la şcoală, cheltuieşte banii familiei pe distracţii şi pe băutură, o enervează pe mamă. În loc de făcăleţ, apare, de astă dată, …Nikita. Pe post de caţă, blonda rubicondă, cu o ciudată dublură a abdomenului proeminent, ceartă concomitent „copilul“ şi mama, ţipând strident, cu un plus de porniri obscene şi un minus de exprimare corectă, la amândoi. A, desigur, evită să rostească limpede obscenităţi. În timp ce îl ajută pe tânărul picat în greşeli să înveţe spălatul vaselor – pentru că, îl anunţă, se va însura şi el cândva –, intercalează foarte frecvent în conversaţie, în locul cuvintelor amendabile de CNA, „puncte, puncte, puncte, puncte…“ Apoi blonda noastră intempestivă se duce cu tânărul la şcoala lui, ca să afle de la dirigintă sau de la directoare că elevul chiuleşte sau vine beat, îi înjură pe profesori, că e în pragul exmatriculării. Unghiul de vedere al „puştiului“ diferă radical, fireşte, de cel al protectoarei sale plin de „puncte, puncte…“ El zice că n-are ce căuta la şcoală, că e mult mai bine şi mai plăcut să se vadă cu băieţii decât să stea în clasă.

     Blonda Nikita îl avertizează că dânsa a fost „comandant de detaşament la pionieri“, deci ştie ce spune când ţipă la el că trebuie să-şi bage minţile în cap, pentru că şi acum dânsa are în mod obligatoriu dreptate, fiind, după cum afirmă, „în necunoştinţă de cauză“.

     A fost aceasta o emisiune fără nici o noimă, cu un titlu anapoda: „În papuci de vedetă“. Ceva papuci am văzut. Dar n-am văzut vedeta. Conflict banal, tratare îndoielnică, interpretare stângace pe toată linia. O calitate avea totuşi de neignorat, de apreciat chiar: a durat mult mai puţin decât pelteaua care avea să urmeze. Această, a doua, a fost o poveste luuungă, prost jucată şi plină de clişee, cu o familie care ar fi putut să fie una fericită dar s-a dezbinat în primul rând din cauza ei care, plecată în Spania fiind, şi-a găsit un amant bogat şi se poartă urât cu soţul devenit şi mamă şi tată pentru copilul lor. Aici Nikita nu şi-a mai băgat nasul. Era cu totul altă emisiune. O posibilă vedetă exista totuşi în persoana moderatorului – cântăreţul şi jurnalistul amator Cătălin Crişan. În loc de „puncte, puncte, puncte…“ apăreau de data asta obişnuitele „piu-piu-ri“, dar nu suprapuse pe cuvintele vedetei, ci pe cele ale nevestei infidele. Copilul ei e un şcolar mic şi nu bea, învaţă bine. Mama nu-şi bate soţul cu făcăleţul, ci doar îl înşală. Pentru a fi echidistant, scenariul îi repartizează şi soţului înşelat un fel de miniaventură, ca ei să nu piardă ocazia unui binecuvântat scandal, ci să se învinuiască reciproc, să se certe (bătaia nu e prezentă, e doar sugerată) şi apoi să se ierte pentru că aşa-i în dragoste. Aşa o fi ? Potrivit opiniei cunoscătorilor evenimentelor mondene, vedeta emisiunii ar putea garanta pentru consistenţa, realismul şi valoarea educativ-formativă a mai sus descrisei istorii şi a moralei sale, Cătălin Crişan având, după opiniile dumnealor, suficientă experienţă personală în problema dezbinărilor familiale.