Epigenetica: o posibilă ipotecă asupra generaţiilor viitoare. Multă vreme s-a crezut că genele moştenite de la părinţi definesc ceea ce sunt copiii. Acum se precizează: important e gradul de exprimare al genelor respective. Simpla prezenţă a unei gene nu spune dacă ea este realmente activă sau în ce măsură poate fi. Numeroase gene nu s-au transmis descendenţilor în stare „pură“: ele par adesea deţinătoare ale unei modificări care le condiţionează exprimarea ulterioară. (...) "> RÂSUL ŞI GENERAŢIILE VIITOARE - Viața Medicală
Newsflash
Cultură

RÂSUL ŞI GENERAŢIILE VIITOARE

de Dr. Eugenia GROSU-POPESCU - aug. 19 2011
RÂSUL ŞI GENERAŢIILE VIITOARE

   Epigenetica: o posibilă ipotecă asupra generaţiilor viitoare. Multă vreme s-a crezut că genele moştenite de la părinţi definesc ceea ce sunt copiii. Acum se precizează: important e gradul de exprimare al genelor respective. Simpla prezenţă a unei gene nu spune dacă ea este realmente activă sau în ce măsură poate fi. Numeroase gene nu s-au transmis descendenţilor în stare „pură“: ele par adesea deţinătoare ale unei modificări care le condiţionează exprimarea ulterioară. (...)

   Epigenetica: o posibilă ipotecă asupra generaţiilor viitoare. Multă vreme s-a crezut că genele moştenite de la părinţi definesc ceea ce sunt copiii. Acum se precizează: important e gradul de exprimare al genelor respective. Simpla prezenţă a unei gene nu spune dacă ea este realmente activă sau în ce măsură poate fi. Numeroase gene nu s-au transmis descendenţilor în stare „pură“: ele par adesea deţinătoare ale unei modificări care le condiţionează exprimarea ulterioară. Cărui fapt s-ar putea datora această condiţionare? Modului în care a trăit cel sau cea de la care o genă sau alta provine. Înseamnă că gena nu reprezintă o valoare intangibilă, ea fiind într-o oarecare măsură condiţionată de traiul persoanei care o transmite. „Condiţionare“ cel mai adesea complet involuntară, dependentă însă de caracteristicile mediului şi ale stilului de viaţă ale transmiţătorului. Fapt ce reabilitează teoria eredităţii caracterelor dobândite, a lui Jean-Baptiste Lamarck – care i-a adus acestuia binecunoscuta dizgraţie ştiinţifică. Deosebit de ideea lui Darwin, care stipulase că apariţia de noi caractere este pur aleatoare, Lamarck avansase ipoteza că şi mediul ar putea influenţa aceste apariţii. Imaginea girafei al cărei gât se alungeşte pentru că frunzele cu care se hrăneşte se află tot mai sus rămâne sub acest aspect emblematică. Timp de două secole, acest om de ştiinţă a fost ironizat, dar acum tinde să-şi recapete legitimitatea contestată, prin acea dimensiune responsabilă de condiţionarea genelor şi de exprimarea lor diferită. Procesul este absolut fiziologic şi asociat funcţionării intime a celulelor noastre. Parametrii exteriori îşi pot lăsa aici amprenta, nu întotdeauna una defavorabilă. Este totuşi cunoscut şi bine documentat deja faptul că anumite medicamente au făcut-o de o manieră dramatică. Mai sunt de suspectat unii dintre poluanţii şi substanţele toxice din mediu. Plus, fără doar şi poate, modul nostru de viaţă şi de alimentaţie, după cum o arată şi testele efectuate pe şoareci. (...)
Mai  multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.
 
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe