La Radio România Cultural e ora Revistei Literare Radio. Titlul datează din perioada de început a radioului. Realizatorul, Constantin Cristian Bleotu, anunţă sumarul. După Editorial se vor prezenta: Evenimentul literar al săptămânii (venirea lui Amos Oz), Caseta cu poemele Ofeliei Prodan, Convorbiri cordiale – cu vocea lui Nicolae Manolescu, Rememorări (cu evocarea lui Ury Benador), Ex Libris şi, din Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române, Alexandru Ivasiuc, mort la cutremurul din 4 martie 1977, cu prezentarea felului în care şi-a gândit opera.

   Editorialul pregăteşte terenul pentru dialogul care va urma, între Gabriel Liiceanu şi Amos Oz. Cum poate deveni cineva scriitor? E citat Caragiale cu al său „Scriitor e cel care ştie să scrie“. Fireşte, nu oricine, ci numai cine ştie să scrie. Cum, unde şi alături de cine învăţăm să scriem frumos? Realizatorul răspunde pe larg. Au apărut şi în România, la Bucureşti, la Braşov, la Cluj, la Timişoara, „atelierele de scriere creatoare“, sau „creative writing“, la universităţi. Nu devii automat scriitor – precizează editorialistul – dacă urmezi asemenea cursuri, nici chiar dacă pregăteşti masterate în domeniu, dar înţelegi din interior scrisul artistic. Îţi poţi oferi răspunsul la întrebarea dacă scrisul este pentru tine sau dacă tu eşti pentru el. Mai sunt tradiţionalele cenacluri, saloanele şi cafenelele literare, spune C. C. Bleotu. Nu mai sunt, pentru că s-au înmulţit blogurile, rubricile intitulate „Poşta redacţiei“ la publicaţiile care, până nu demult, triau, discutau, încurajau, tratau cu cea mai mare seriozitate producţiile literare sosite la redacţie. A mai rămas „calea mentorală“ – îţi alegi un maestru şi îi urmezi exemplul, sfaturile; e o cale regală aceasta, dar există riscul de a te pierde în umbra marilor copaci.

   Evenimentul literar al săptămânii este cel în care israelianul Amos Oz a venit în România, a primit titlul de doctor honoris causa de la Universitatea Bucureşti, a susţinut o conferinţă de presă şi un dialog cu Gabriel Liiceanu, din care Revista Literară Radio prezintă imediat un fragment. G. Liiceanu vrea să ştie cum scrie Amos Oz un roman. Un roman se naşte dintr-o anumită viziune, dar apoi ai de pus cuvânt după cuvânt, cuvânt după cuvânt, explică Amos Oz. Nu marile decizii, nu conflictul şi aventurile sunt problema, ci plasarea cuvintelor. Ore întregi durează căutările pentru plasamentul câte unui cuvânt. Lumea nu ştie, nu observă decât dacă acel cuvânt e plasat greşit. Amos Oz lucrează din greu ca să nu aibă „note false“. Există o mare diferenţă, o ruptură chiar între ce voise să scrie şi ce a scris. Deci unul e romanul dorit, altul e romanul scris şi ar exista şi un al treilea: romanul pe care „aş fi putut să-l scriu dacă aş fi avut forţa necesară“. Important e ca întotdeauna pe celălalt „să-l putem întâlni la jumătatea drumului“. Cum se poate ieşi pe scena largă a lumii? Amos Oz crede că fiecare trebuie să scrie despre ceea ce ştie mai bine, fără să se gândească la locul său în ierarhia mondială: „Nu te ocupa de asta. (…) Scrie despre satul tău, despre ce cunoşti mai bine, nu te uita cât de sus eşti pe scară. (…) Scrie cartea cea mai bună pe care o poţi scrie azi. Poate mâine, tu, sau poate altul ar putea s-o scrie mai bine“.    Revista Literară Radio – despre care se spune că ar fi fost ctitorită de medicul şi scriitorul Vasile Voiculescu – păstrează un ton tradiţional sobru, dar accesibil şi consistent, conectată fiind, în acelaşi timp, la faptele şi ideile vieţii reale.