Recent, în Aula Bibliotecii Academiei
Române, a fost lansat volumul al doilea – Ortopedie-traumatologie –
din a doua ediţie a Tratatului de Chirurgie,
apărut sub redacţia prof. dr. Irinel Popescu şi prof. dr. Constantin Ciuce.
Care sunt motivele care pot conduce la apariţia unei noi ediţii? În primul
rând, epuizarea celei dintâi. În fiecare an, către specialităţile chirurgicale
se îndreaptă un nou val de absolvenţi, cărora Tratatul li se adresează, ceea ce explică epuizarea lui destul de
rapidă. Acest lucru nu poate fi decât îmbucurător, oglindind dorinţa noilor
rezidenţi de a se instrui. În egală măsură, Tratatul
poate interesa pe tinerii specialişti, ceea ce adaugă un nou număr de cumpărători.
O altă cauză poate fi o insatisfacţie – pe deplin lămurită doar după apariţia
primei ediţii – referitoare la anumite lipsuri constatate de autori sau
semnalate de cititori. În fine, intrarea anumitor noutăţi în sfera cunoştinţelor
unanim acceptate, în timpul scurs între cele două ediţii, reprezintă un alt
argument. Noua ediţie nu o va schimba complet pe prima, ci o va revizui şi
împlini.
În ce priveşte lucrarea de faţă, colectivul
de autori al primei ediţii, de la clinicile de ortopedie ale spitalelor Foişor,
Universitar şi Sf. Pantelimon, a fost întregit prin colaborarea celor de la
spitalele Grigore Alexandrescu şi Floreasca.
Primul capitol, dedicat generalităţilor
despre fracturi, tratează aspectele de etiopatogenie, anatomie patologică,
biologia vindecării fracturilor, simptomatologie, imagistică, clasificare,
evoluţie clinică şi radiologică, complicaţii şi tratament, completând prima ediţie
la aspectele de osteosinteză minim invazivă, de fracturi deschise şi la
sindromul durerii regionale complexe. Două subcapitole sunt noi: unul închinat
fracturilor la copil şi altul privind polifracturile şi politraumatismele. Al
doilea şi al şaselea dintre capitole tratează fracturile membrului superior şi
pe cele ale membrului inferior; la ambele, pentru uşurarea alegerii
tratamentului, sunt prezentate şi rezultatele ce se pot obţine, ca şi
scorurile utilizate pentru aprecierea acestora. Capitolele 3, 4 şi 5 se referă
la fracturile coloanei vertebrale, ale bazinului şi, respectiv, ale
acetabulului, cu aceleaşi completări şi scoruri. Al şaptelea capitol, al
entorselor, descrie cele mai frecvent întâlnite astfel de entităţi patologice,
iar al optulea capitol, al luxaţiilor, este completat cu un aspect important,
dar mai puţin cunoscut, al instabilităţilor umărului. Capitolele 9 şi 10
tratează infecţiile osteoarticulare, incluzând şi tuberculoza. Capitolul 11
descrie tumorile aparatului locomotor (benigne şi maligne) şi a fost îmbogăţit
cu un subcapitol de biologie a tumorilor osoase, care are implicaţii
diagnostice şi terapeutice. Ultimul capitol, absent în ediţia precedentă, se
adresează particularităţilor anesteziei în chirurgia ortopedică.
Revizuirea şi actualizarea volumului de
ortopedie-traumatologie din cadrul Tratatului
de Chirurgie sperăm să-l facă mai interesant şi mai util celor care au îmbrăţişat
sau sunt decişi să îmbrăţişeze dificila, solicitanta şi plina de
responsabilitate carieră chirurgicală.
