În zilele de Paşti, Orchestra medicilor „Ermil Nichifor“ dirijată, ca de obicei, de Iosif Ion Prunner, a oferit, la Ateneu, un concert mozaicat, aflat prioritar sub semnul romantismului, aspect care mi-ar fi plăcut să se regăsească şi în atmosfera specifică fiecărei partituri abordate. După Uvertura Egmont de Beethoven, parcursă cu acurateţe, o sală (aproape) plină a ascultat Concertul nr. 1 de Paganini, în care solistă a fost tânăra violonistă Ioana Cristina Goicea, preocupată în special de parcursul tehnic, renunţând să urmărească şi elementele expresive, astfel încât întregul demers solistic s-a derulat monocrom şi cumva mecanic, susţinut însă cu precizie de ansamblul care a propus apoi Preludiu la actul III al operei Lohengrin de Wagner, (...) "> Romantism (poate) involuntar - Viața Medicală
Newsflash
Cultură

Romantism (poate) involuntar

de Anca FLOREA - mai 6 2011
Romantism (poate) involuntar

   În zilele de Paşti, Orchestra medicilor „Ermil Nichifor“ dirijată, ca de obicei, de Iosif Ion Prunner, a oferit, la Ateneu, un concert mozaicat, aflat prioritar sub semnul romantismului, aspect care mi-ar fi plăcut să se regăsească şi în atmosfera specifică fiecărei partituri abordate. După Uvertura Egmont de Beethoven, parcursă cu acurateţe, o sală (aproape) plină a ascultat Concertul nr. 1 de Paganini, în care solistă a fost tânăra violonistă Ioana Cristina Goicea, preocupată în special de parcursul tehnic, renunţând să urmărească şi elementele expresive, astfel încât întregul demers solistic s-a derulat monocrom şi cumva mecanic, susţinut însă cu precizie de ansamblul care a propus apoi Preludiu la actul III al operei Lohengrin de Wagner, (...)

   În zilele de Paşti, Orchestra medicilor „Ermil Nichifor“ dirijată, ca de obicei, de Iosif Ion Prunner, a oferit, la Ateneu, un concert mozaicat, aflat prioritar sub semnul romantismului, aspect care mi-ar fi plăcut să se regăsească şi în atmosfera specifică fiecărei partituri abordate. După Uvertura Egmont de Beethoven, parcursă cu acurateţe, o sală (aproape) plină a ascultat Concertul nr. 1 de Paganini, în care solistă a fost tânăra violonistă Ioana Cristina Goicea, preocupată în special de parcursul tehnic, renunţând să urmărească şi elementele expresive, astfel încât întregul demers solistic s-a derulat monocrom şi cumva mecanic, susţinut însă cu precizie de ansamblul care a propus apoi Preludiu la actul III al operei Lohengrin de Wagner, aducând planuri sonore diferenţiate, de la calmul „de legendă“ la secvenţele de apoteoză, în care, din păcate, „alămurile“ au făcut exces de zel, dar şi de... imprecizie, dovedind totala neimplicare a „suplimenţilor“, spre deosebire de plăcerea reală cu care au cântat medicii-instrumentişti „cordari“. Aceştia au fost puşi în valoare din plin în Rapsodia II de Enescu, prevalând lirismul poate meditativ, evocator, redat cu o sonoritate omogenă şi cu fluenţă, pentru ca, în final, Preludiile de Liszt să răsune ca un omagiu adus compozitorului, de la naşterea căruia se vor împlini, la 22 octombrie, 200 de ani; o lucrare de mare frumuseţe, cântată în acea seară cu îngrijire (exceptându-i, din nou, pe acei suflători care se amuzau ei înşişi la fiecare „scăpare“, ceea ce nu cred că poate fi o dovadă de profesionalism), reliefând acumulările, poezia sau frământările cuprinse în celebra partitură programatică despre care încă se discută dacă a fost sau nu inspirată de poeme scrise de Lamartine; sigur este însă că prin această lucrare s-a impus, cu adevărat, la mijlocul veacului XIX, un nou gen muzical – poemul simfonic –, a cărui formă liberă este determinată tocmai de „programul“ (subiectul) care a inspirat autorul.
   Probabil printr-o coincidenţă, programul oferit de Orchestra medicilor în zi de sărbătoare a fost încadrat de opusuri bazate pe texte din marea literatură, pentru că uvertura beethoveniană s-a născut ca deschidere a piesei omonime de Goethe, iar poemul lisztian se consideră a fi creat în urma lecturii unor ode-poem. Şi tot o întâmplare a făcut ca ultima pagină să fie prefaţată de muzica wagneriană compusă deci de... ginerele lui Liszt, cu doar doi ani înainte. Astfel, exceptând creaţia enesciană ce datează din 1901, toate celelalte pe care le-am aplaudat în acel concert s-au născut între 1810 şi 1850, deci, după cum spuneam, în zorii romantismului de cea mai pură factură, imaginate de mari „răzvrătiţi“ care au schimbat profund „mersul“ muzicii din acea vreme şi nu numai. Nu ştiu dacă asemenea asocieri au sugerat alcătuirea repertorială, dar ştiu, cu siguranţă, că toţi cei aflaţi în sală au aplaudat entuziast (din păcate, chiar şi între părţile concertului...), ceea ce, în fond, este cel mai important, medicii-muzicieni dăruindu-le din nou o „porţie“ binevenită de meloterapie.
 
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe