Pe de o parte, pentru că data de celebrare este cea a trecerii în eternitate a simbolului literaturii spaniole, Miguel de Cervantes (în anul 1616, o dată cu confrații într-ale scrisului William Shakespeare și Inca Garcilaso de la Vega).

Pe de altă parte pentru că ideea unui asemenea moment de omagiu și evidențiere publică a importanței cărților și a lecturii a venit în 1926 de la un scriitor și om de cultură spaniol, Vicente Clavel Andrés, cel care și-a dorit, în onorea lui Cervantes și în spiritul lui Don Quijote, ca accesul la cultură prin intermediul cărților să fie liber, deschis tuturor oamenilor.

În acest context, Institutul Cervantes, care organiza în mod tradițional evenimente speciale cu ocazia acestei zile, nu putea nici acum să treacă momentul sub tăcere. Așa se face că, în ciuda pandemiei, pe 23 aprilie 2020 ne-am putut bucura, ca în fiecare an, de lectura publică a unor fragmente din Don Quijote de la Mancha, precum și din alte volume semnate de scriitori spanioli și latinoamericani.

Iubitorii de literatură s-au bucurat de eveniment

Diferența față de precedentele evenimente a fost că acum atât cei care au citit, în limba spaniolă sau în română (personalul didactic și auxiliar al institutului, membri ai corpului diplomatic), cât și cei care au asistat la lectură, nu s-au mai aflat în sala de conferințe a institutului, ci în propriile case sau birouri, în fața unui computer sau telefon.

Schimbarea de decor nu a modificat însă cu nimic semnificația și importanța evenimentului, căci ne-am aflat, pentru câteva zeci de minute, în comuniune, iubitori de literatură, de cărți și de lectură, de cultură hispanică și universală, și am împărtășit bucuria cu ceilalți, dincolo de restricții și de distanța fizică.

În completarea programului zilei, echipa institutului Cervantes, în funte cu directorul Jorge Jiménez-Zumalacárregui, au dorit să aducă și mulțumiri publice editurilor și traducătorilor care fac posibilă întâlnirea cititorilor români cu literatura hispanică, prin oferirea simbolică a unei flori, așa cum se face în Spania în această zi.

Nu în ultimul rând, evenimentul a însemnat și un dar special, făcut nouă de dansatoarea de flamenco Leonor Leal, cea care a încântat nu o dată publicul bucureștean, și care ar fi trebuit să se afle din nou în mijlocul nostru în aceste zile pentru proiectul „Bailar un libro” (Dansând o carte).

Situația nepermițând deplasările și spectacolele, artista a dorit să ne împărtășească ceva din sufletul său, de data aceasta sub forma unui volum de grafică, întregit de câteva cugetări ale sale, și intitulat „Bailar” (Dansând). Desenele, semnate de ilustratorul Raul Nieto Guridi, redau măiestrit mișcarea prin contururi dublate în culori diferite, care îi lasă efectiv cititorului senzația că vede o imagine în dinamică.

Avem astfel sintetizată în câteva pagini esența dansului, care nu este numai mișcare, ci și reflecție, contemplație și filozofie, îngemănate toate într-un mod de viață aparte. Paginile acestui volum sunt disponibile spre „răsfoire”, ca album foto, pe pagina de Facebook a Institutului Cervantes din București.

Menținându-ne în spiritul sărbătorii dedicate cărții, precum și în cel al hispanității, dorim să vă semnalăm, în final, apariția la Editura Muzeului Literaturii Române a unui volum bilingv deosebit, lansat la finalul anului trecut pentru a marca aniversarea a 80 de ani de relații diplomatice între Perú și România.

Galerie imagini (5)

Poveștile unor femei remarcabile

Sub titlul „Femei remarcabile din România și Peru – Notables mujeres del Perú y de Rumanía” au fost selectate câte 40 de reprezentante de seamă ale celor două națiuni, pentru a ajunge la suma de optzeci, ale căror povești au fost grupate de către coordonatoarea lucrării, Mirelle Rădoi (directoarea Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din Bucuresți), cu sprijinul omoloagei sale de la Biblioteca Națională din Peru, María Emma Mannarelli, în câte patru secțiuni, ce fac referire la sfera de activitate a fiecăreia: istorie și reforme sociale, științe și mediu, arte (literatură, muzică, teatru, arte plastice, dans) și sport.

Din secolul al XVI-lea și până în prezent, vedem felul în care doamnele au știut să se implice în viața cetății, și cum au reușit să răzbească în ciuda obstacolelor puse de regulile sociale ale vremii.

Domeniul medical este ilustrat prin portretul celei care a fost prima femeie medic din România, Maria Cuțarida-Crătunescu, în care se oglindește imaginea Laurei Rodríguez Dulanto, prima peruană licențiată în medicină.

Nu putea lipsi evocarea Anei Aslan, care a fost și membru onorific al Societăților de Femei Medici și de Gerontologie din Peru. Asemenea paralelisme și legături bilaterale sunt de regăsit și în alte domenii, în același timp lectura oferindu-ne și prilejul de a identifica acele trăsături specifice evoluției celor două popoare și arealului geografic în care se află.