Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Scriitorul care rămâne medic

Viața Medicală
Dr. Al. TRIFAN marţi, 27 august 2013

Biblioteca din pod

 

 

   Primul Război Mondial a fost parcurs de Georges Duhamel în postul de chirurg al unei ambulanţe militare. Dezamăgirea şi recesiunea care i-a urmat l-a făcut să se alăture grupului de la Abaţie, fondat de tineri poeţi avizi de libertate şi independenţă. Retrăgându-se într-o clădire pe jumătate abandonată, într-un parc aflat în mijlocul unei păduri virgine la Abaţie (L’Abbaye) în amintirea lui Rabelais, au fondat un fel de falanster literar, descris în cartea: Le désert de Bièvres (Deşertul de la Bièvres). Titlul semnifică intenţia celor patru scriitori de a se retrage din lume ca pustnicii în deşert. Iată cum descrie scriitorul decorul natural ales de ei: „Drumul care, venind de la Jouy, merge de-a lungul malului stâng de la Bièvres, este îngust şi nepăsător. El se insinuează pe lângă umăr de colină, între ziduri şi grădini ale unor burghezi bogaţi. Câteodată, de-a lungul unei ulicioare sau printr-un gard de fier, peste o livadă căscând în adierea vântului, ochiul scapă peste colinele împădurite… Este un peisaj curtenitor, fără măreţie, dar nu fără graţie, propice adăstărilor gânditoare, bucuriilor simple, lucrărilor şi retragerii“.
Duhamel era cel mai tânăr din gruparea care avea şi o tipografie proprie. În asceza care era impusă acolo, el căuta un loc propice pentru scris. Moştenise bunuri spirituale ca încrederea în om şi în progres, împreună cu ataşamentul pentru medicină, ca fiu al tatălui său, care a trecut examenele de patologie la vârsta de cincizeci de ani. Participa mai puţin la dezbaterile filosofice din parcul Abaţiei, pentru a se îndrepta spre ceea ce îl atrăgea mai mult: ştiinţele naturale. Echilibrul din acestea convenea de minune calităţii sale esenţiale: un mare bun-simţ. Natura l-a învăţat, ca şi pe Goethe, legile prin care orice existenţă este ordonată. Aşa se face că cercetările ştiinţifice au continuat să-l preocupe, alături de literatură. Este puţin cunoscută lucrarea sa din acea perioadă: Noi cercetări asupra activităţii biologice a coloidelor. Idolii săi, Maeterlinck şi Claudel, au contribuit mai puţin decât exerciţiile de medicină la punerea bazelor gândirii sale literare. Cei patru ani de război au furnizat acestui medic fin observator materialul care să-i folosească la prospectarea naturii umane. Defilarea trupurilor pradă suferinţelor fizice după ce le-a operat îl fac să mediteze. Rareori observaţia unui fizio-psiholog s-a găsit în faţa unui astfel de realism teribil şi total în câmpul imens de umanitate sângerândă. Publică Vie des martirs (Viaţa martirilor) şi Civilisation. La sfârşitul primei exclamă apelativ: „Unirea inimilor curate pentru mântuirea lunii nefericite!“, iar ca o concluzie a celei de-a doua: „Dacă civilizaţia nu este în inima omului, ei bine, atunci nu este nicăieri“. Nu îşi pune probleme limitative, privind obiective determinate. Totul îl subordonează unui deziderat care le combină pe toate: fondarea unei noi ordini morale şi filosofice a lumii. A cunoaşte, a iubi, a iubi totul şi a îmbrăţişa totul sunt etapele intrării într-o astfel de lume. Religia profesată de scriitor se bazează pe un senzualism intelectual. Astfel, chirurgul Duhamel şi-a dat seama, în ambulanţele sanitare, de drumul ascuns făcut de la durerea fizică la psihodinamica sufletului. Dialogul între biologie şi filosofie, între fiziologie şi chiar patologie se continuă interogând conştiinţa unui personaj creat de geniul său: mizerabilul şi emoţionantul Salavin.
În tranşee, francezii şi-au dat seama că eroii sunt ficţiune, reali fiind doar oamenii obişnuiţi sau umanitatea medie, amplu literaturizată în secvenţa de cinci romane sub genericul: Viaţa şi aventurile lui Salavin (Confesiuni de la miezul nopţii; Doi oameni; Jurnalul lui Salavin; Clubul Lionezilor; Aşa ca în sine însuşi). Figura centrală a acestei capodopere literare în cinci volume, descrisă cu ironie maliţioasă şi o aptitudine neobişnuită de a decela comicul natural, este Salavin. Un fel de anti-star „avant la lettre“, reprezintă plămada din care sunt făcute caracterele mediocre, pierzătoare, neîndemânatice dar înduioşătoare, atât de răspândite în umanitate. Duhamel îi dă viaţă lui Salavin după ce prin introspecţie decelează ce se află în spatele selfului unor personalităţi, dacă acestea nu sunt dotate cu moral şi inteligenţă. Salavin este un caz morbid imaginat de autor şi produs prin însămânţarea cu bacili obţinuţi de biologist, care face o priză de sânge în propriile sale vene. Salavin poate fi considerat un bolnav, dar numai prin excesul unor anumite stări care sunt comune persoanelor deplin sănătoase. Experienţele cărora reprezentantul umanităţii medii le face faţă sunt amiciţia sau dragostea de aproape, dragostea pentru societate şi experienţa religioasă. Păsându-i mai mult de tipul uman Salavin decât de capetele de elită care-l domină, medicul ne învaţă îndemânarea pentru intuiţie şi mai puţin pentru erudiţie.
   Poate că Duhamel a scris prea mult, adăugând celor cinci volume din Viaţa şi aventurile lui Salavin cele zece volume ale Cronicii Pasquier. Cititorii săi au priceput repede că opunea eşecului speranţelor sale un umanism limitat şi rezonabil.
 
   Argument. Întâmplarea a făcut ca, pe la sfârşitul obsedantului deceniu, un student la medicină cu înclinaţie spre cultură să primească de la profesoara sa de limbă franceză un legat de cărţi publicat în Franţa anilor ’30. Rezultat al unui abonament permanent la librăria Hachette, cele câteva mii de cărţi erau romane, eseuri literare, istorie romanţată şi jurnale de călătorie. Cum spaţiul locativ reglementat de autorităţile comuniste pentru o familie era de o singură cameră, cărţile au ajuns în pod, dar nu au rămas singure, pentru că le-am citit în dorinţa de protecţie a minţii faţă de propaganda materialist-dialectică şi de a avea bucuria necenzurată a unei literaturi pentru literatură. Biblioteca profesoarei de franceză a fost o armă a rezistenţei prin cultură.
   A trecut o jumătate de secol şi, înainte de a le duce la anticariat, am mai aruncat o privire asupra lor. M-au aşteptat, resuscitând, cu scrisul lor special, coperţile odorante şi gravurile ornamentale, sentimentele pe care mi le-au produs atunci când le-am citit. Unele din acestea sunt redate în rubrica pe care o deschidem astăzi.

 

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.