Newsflash
Cultură

Seri pline la Filarmonică

de Anca FLOREA - mai 25 2015
Seri pline la Filarmonică
La început de mai, activitatea dirijorului Cristian Badea s-a dovedit a fi fost deosebit de intensă la pupitrul Filarmonicii bucureştene, unde este, de o vreme, dirijor principal. A susţinut, întâmplător sau nu, patru concerte în două săptămâni consecutiv, ba chiar şi o conferinţă de presă. Cota de interes a programelor propuse a fost dată (şi) de invitarea violonistului Ştefan Tarara – câştigătorul premiului I la concursul „Enescu“ ediţia 2014. Violonistul a apărut astfel, în stagiunea din România (fiind stabilit în Germania, ţară pe care a şi reprezentat-o în competiţie), din nou alături de orchestra care, în acea finală, îl acompaniase în Concertul de Ceaikovski.
De această dată a optat pentru „Simfonia spaniolă“ de Lalo, partitură care solicită, de asemenea, sensibilitate şi temperament. Solistul a cucerit şi acum prin sunetul rotund şi cald, prin frazarea elegantă şi perfect adaptată discursului melodic filigranat, desenat cu fineţe, rigoare, incisivitate şi nerv, evitând să cadă în capcana (sau tentaţia) apropierii de maniera lăutarilor, reuşind însă reflectarea pregnantă a spiritului iberic, prin alterarea momentelor de lirism cu cele impetuoase. Şi totul într-un demers firesc, extrem de cursiv şi echilibrat, fără a încerca să epateze sau să demonstreze „ceva“, fără intensităţi subliniate sau excese interpretative.
Nu ştiu dacă se poate vorbi despre anvergură sau mai curând despre o anume încărcătură interioară (pare că sunetul său nu este prea amplu), dar expresivitatea şi rezolvarea dificilei scriituri cu rafinament şi fluenţă, impecabil şi în plan tehnic, au convins încă o dată că este un violonist de marcă, stârnind, pe bună dreptate, entuziasmul publicului. Iar cele două bisuri contrastante au fost interesante tocmai pentru că au reliefat performanţa sa în jocul solicitant, uneori năucitor, imaginat de Paganini, precum şi, la polul opus, liniştea şi linia generoasă conferită „Partitei“ de Bach, departe de ascetismul cu care mulţi (încă) o tratează. Firesc, numeroşi spectatori au dorit să obţină autografe pe noile sale CD-uri, puse în vânzare în rotonda Ateneului.
Orchestra a fost un partener la fel de strălucitor şi maleabil, lucrarea spaniolă fiind deosebit de ofertantă şi pentru ansamblul care a abordat, în deschidere, piesa „Lumina drumurilor“ de Ulpiu Vlad. Piesă care a fost concepută prioritar în tonuri estompate, ca de poveste, întrerupte de secvenţe în forte, apelând la o percuţie bogată şi la alămuri, într-o textură unitară şi accesibilă celor atraşi de paginile melodioase. Probabil printr-o coincidenţă (sau nu), programul a stat, în mare parte, sub semnul pregnantei influenţe folclorice. Opusul de Lalo se raportează şi inspiră din melosul şi ritmurile din Peninsulă, iar Simfonia nr. 9 „Din lumea nouă“ de Dvořák, prezentată după pauză, este permanent traversată de sonuri ce trimit la poezia uşor nostalgică sau la robusteţea muzicii cehe, deşi, paradoxal, titlul sugerează ecouri şi rememorări din perioada în care compozitorul s-a aflat în America.
Deosebit de îndrăgită, dar destul de rar inclusă în repertoriul curent, Simfonia a beneficiat, în versiunea din acele seri, de o interpretare superbă. Ansamblul a evoluat, în general, cu o acurateţe şi o implicare aparte, omogen şi dens, cu solouri bine realizate în dialoguri suple şi precise, cu suprafeţe transparente sau explozii în apoteoză subliniate şi prin apelul generos la alămuri, răspunzând cerinţelor dirijorale ferme şi nuanţate. Şi l-am redescoperit pe Cristian Badea, aşa cum îl văzusem în anii '90, cu o gestică largă, urmărind frazele ample şi construcţia logică a întregului, atent la detalii, la reliefarea fiecărei teme, a fiecărei intervenţii instrumentale. Planurile şi paleta coloristică bogată au ţesut o atmosferă specială, încărcată şi vibrantă, etalând o trăire ardentă (reală sau... gândită). „Rezultanta“ a fost impresionantă, captivând ascultătorii, aplauzele şi ovaţiile (nu doar) de la final, confirmând impactul puternic determinat de o tălmăcire cu adevărat de clasă, aşa cum nu am mai ascultat de multă vreme. Cu siguranţă şi orchestra Filarmonicii s-a simţit bine şi s-a regăsit în acea manieră interpretativă, ceea ce s-a auzit şi... s-a văzut din plin.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe