Toată România a strigat „Simona! Simona! Simona!” cu intonațiile și decibelii proprii, când constănțeanca noastră lupta pentru câștigarea primului său titlu de Grand Slam la senioare, anul acesta, la Roland Garros. Românii din țară sau de oriunde din lume cu siguranță s-au mândrit cu performanța de săptămâna trecută a Simonei Halep. Mulți dintre ei chiar i-au fost alături... în tribune.
Personal, fiind la o vârstă venerabilă, care nu mi-a mai permis luxul de a-i fi alături la Paris, nu am ratat niciunul dintre meciurile ei. Am privit-o însă la televizor cum intra pe teren cu fruntea sus, cu acel zâmbet charismatic, ținând de mână un copilaș, la rândul său o posibilă viitoare vedetă. Am trăit emoția fiecărui meci și a fiecărei victorii, cu tensiometrul și flaconul de felodipină (medicament hipotensor) lângă mine.
Nu seamănă un meci cu altul, dar fiecare meci al Simonei a avut frumusețea lui. Finala însă a fost absolut dramatică. Cu un joc superb, ea nu numai că a câștigat turneul de la Roland Garros, aducând României trofeul după 40 de ani, ci a și demonstrat că este cea mai bună jucătoare de tenis din lume la acest moment și le-a oferit fanilor ei, românilor în general, o bucurie pe care nu au mai trăit-o de atâta amar de vreme.
Te iubim, Simona! Pe tine ca persoană, dar și numele pe care îl porți. Ai un nume foarte potrivit, cu o semnificație aparte. Este un nume vechi, preluat atât din Vechiul, cât și din Noul Testament. Este de origine ebraică: Shime’on, care are la bază verbul shama – înseamnă „a auzi, a îndeplini”. Tu asta ai făcut: ai auzit încurajările noastre și ne-ai îndeplinit acest vis minunat.
Și numerologii spun lucruri frumoase despre femeile care poartă acest nume. Acestea, spun ei, sunt interesante și fascinante, chibzuite, înțelepte și bune judecătoare ale caracterului uman. Reușesc să mobilizeze oamenii potriviți pentru a duce la bun sfârșit orice fel de proiect sau sarcină. Sunt puternice și independente și poartă în ele atât semințele autodistrugerii, cât mai ales pe cele ale măreției și gloriei – pe care le caută instinctiv.
Cum nimic nu este întâmplător în viață, iată că, însoțită și de acest nume predestinat, dar și printr-o muncă asiduă, ai reușit să atingi măreția și gloria. Te-aș fi strâns și eu în brațe, așa cum au făcut-o toți cei către care te-ai îndreptat în tribune, însă m-am mulțumit cu o fotografie pe care ți-am
făcut-o de pe ecranul televizorului (foto). Erai atât de fericită, frumoasă și glorioasă, încât această fotografie o voi păstra pentru mine veșnic. Felicitări, Simona!