Muzeul Naţional Cotroceni găzduieşte expoziţiaScene şi personaje religioase în pictura
europeană, ce cuprinde 33 de lucrări aduse de la Muzeul Brukenthal din
Sibiu. Manifestarea este înscrisă în „Axele culturale Brukenthal – Axa
Sud-Est“.
Între maeştrii artei baroce din secolele al
XVI-lea şi al XVII-lea, întâlnim aici un Pietro Della Vechia (italian), sau un
Henrik Terbrugghen (flamand) – ambii influenţaţi de pictura lui Caravaggio, dar
şi artişti pictori francezi (Sébastien Bourdon), austrieci (Michael Rottmayr
von Rosenbrunn), flamanzi (Enrico Il Fiammingo). Îi menţionez doar pe aceştia
pentru a vă lăsa întreagă bucuria descoperirii altor nume ilustre în expoziţia
ce poate fi vizitată până la 30 august.
Scenele şi personajele sunt desprinse din
Vechiul şi Noul Testament, cum este de altfel mai toată arta barocă şi
renascentistă, comanditarii fiind slujitorii religiei a căror putere (şi)
financiară nu cunoştea îngrădire.
Când puterea politică şi-a încordat strunele
şi frâiele, arta a trebuit să i se supună. Aşa avem un Napoleon în scena încoronării
la care Papa participă ca simplu spectator. Aşa avem o întreagă cohortă de
regi, regine, papi, prinţi şi prinţişori, duci, conţi, prelaţi, baroni, şefi de
state de toate culorile, dictatori.
Fiecare epocă şi-a avut comanditarii ei. Se
plătea bine arta. Se slujea bine arta. Oamenii simpli apar doar ca elemente de
decor în scenele de glorificare a celor puternici, a unor doctrine religioase
ori laice care să le consolideze acestora grandoarea.
Îmi amintesc expoziţia de la Muzeul Naţional
de Artă Modernă şi Contemporană (2008), care se dorea demascatoare a obedienţei
artiştilor români faţă de „genialul şi savanta“. Lucrările erau, evident,
rezultatul unor comenzi politice. Portretele celor doi erau semnate de un Piliuţă, Bălaşa, Hatmanu, M.
Dumitrescu etc. Artă mare, adevărată! Tema şi personajele stârneau însă un zâmbet
amar celor care trăiseră în anii cumplitei „epoci de aur“. Dar peste un secol,
cum vor fi privite acele lucrări? Cu siguranţă doar din punctul de vedere al
artei, ştiut fiind că ars longa într-o
viaţă de om mereu prea scurtă, care abia de apucă să se raporteze la prezent.
Văzând însă departe, în
viitor, baronul Samuel Brukenthal şi-a lăsat prin testament (3 ianuarie 1802) întreaga
sa colecţie de artă (1.200 de lucrări) şi palatul care o găzduieşte oraşului
Sibiu, iar de la 25 februarie 1817 s-a constituit în „Muzeul Brukenthal“.
O parte din creaţiile
găzduite în mod tradiţional de Muzeul Brukenthal din Sibiu pot fi admirate vara
aceasta la Bucureşti. Nu pierdeţi ocazia!
