Începe vara și, odată cu revenirea discretă la ceea ce ne-am obișnuit să numim normalitate, dincolo de activitățile obligatorii, indispensabile, începem să ne reluăm și plăcutele obiceiuri menite să ne ofere relaxare și bucurie dincolo de hotarele propriei case. E o vreme prielnică pentru lungi plimbări prin oraș, conduși de parfumul teilor în floare și de explozia cromatică a trandafirilor. 

Dacă din întâmplare pașii vă poartă pe Aleea Alexandru, puteți face un popas, preț de câteva minute, la nr. 23, reședința Ambasadei Poloniei la București, pe al cărei gard exterior ne întâmpină, din 29 mai a.c., o surpriză.

Este vorba despre expoziția omagială dedicată împlinirii unui veac de la nașterea, la 18 mai 1920, a lui Karol Józef Wojtyła, mai cunoscut ca Papa Ioan Paul al II-lea, personalitate remarcabilă a vremurilor noastre, care a adus o serie de schimbări esențiale în modul de desfășurare a activității și misiunii spirituale a unui Suveran Pontif. (Vedeți galerie foto mai jos.)

Primii ani de pontificat

În contextul în care anul acesta se împlinesc și 40 decenii de la înființarea la Gdansk a sindicatului Solidaritatea, organizație muncitorească ce avea să joace un rol fundamental în rezistența în fața directivelor Moscovei sovietice și în căderea regimului comunist polonez, expoziția de față se concentrează asupra legăturii Papei Ioan Paul al II-lea cu țara sa de origine în primii săi ani de pontificat.

Imaginile de arhivă și mărturiile prezentate dovedesc rolul important jucat de papă în conștiința colectivă a polonezilor, poziția importantă a acestui concetățean, dându-le tăria de a face față represiunii și de a continua să își ceară drepturile, an după an, înfruntând asasinate, opresiune, lege marțială, până când, la 4 iunie 1989, s-au desfășurat primele alegeri parțial libere care au schimbat cursul istoriei. 

Primul papă care nu era italian

Momentul octombrie 1978, când la Vatican a fost ales, pentru prima dată după 455 de ani, primul papă ne-italian, care în plus era de origine slavă, dintr-o țară a blocului răsăritean, a fost unui de importanță fundamentală atât pentru lumea occidentală, cât și pentru poporul polonez.

Primul pelerinaj efectual un an mai târziu în patrie de către noul pontif a adus multă bucurie și speranță în sufletele oamenilor, întărite atât prin discursurile sale care susțineau drepturile tuturor oamenilor, indiferent de regimul politic al țărilor lor, precum și prin primirea la Roma în 1981 a delegației Solidarității. 

Galerie imagini (3)

Din păcate represaliile nu au încetat să apară, extrem de dure, la care papa a făcut proteste publice, care le-au oferit polonezilor cel puțin un sprijin moral, întărindu-i în dorința de a nu abandona lupta.

Cea de-a doua vizită făcută de Papa Ioan Paul al II-lea în Polonia, în 1983, după abolirea legii marțiale, a fost ca o mângâiere după o lungă perioadă de suferințe, care a mai alinat senzația de neputință a polonezilor. 

Simbolul papei

Două dintre panouri ne reamintesc și de liceanul Grzegorz Przemyk și preotul Jerzy Popiełuszko, amândoi victime ale agenților securității regimului comunist polonez în anii 1983-1984, cazuri care, în loc să înfrângă rezistența poporului, a făcut ca, dimpotrivă, lupta să fie în continuare și mai îndârjită, având simbolul papei ca o icoană vie în suflete.

Întreaga sa activitate ecumenică, deschiderea către dialogul cu alte confesiuni, fie ele creștine sau nu, precum și încrederea pe care i-au acordat-o credincioșii catolici din întreaga lume au condus la înscrierea sa în rândul sfinților în anul 2014, la nouă ani după trecerea sa la cele veșnice, permanentizând astfel un simbol al speranței și credinței în puterea binelui și a iubirii de semeni.