În anul 1884 a avut loc premiera piesei „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale. După ce a fost arestat, personajul Cațavencu striga pe scenă replica: „Protestez în numele Constituției. Asta-i încălcare de domiciliu!”. „Curat încălcare de domiciliu, dar umflați-l!”, răspundea, tot de pe scenă polițaiul orașului, Pristanda.
Și l-a umflat. L-a turnat la „hârdăul lui Petrache”, după propria-i mărturisire, care era pe vremea aceea, în micul târg de provincie, închisoarea Rahova de astăzi. În final, Cațavencu este eliberat și va conduce demonstrația de simpatie pentru alesul târgului: Agamiță Dandanache. Asta însă se petrecea în anul 1884, când România avea o Constituție și începea destul de timid să ia la cunoștință de căile democrației.
În anul 2002, la 13 ani de la alungarea regimul comunist, când țara începea din nou să cunoască democrația adevărată, un medic, fost consilier prezidențial – Mugur Ciuvică –, era arestat în plină stradă, fără mandat, la ordinul prim-ministrului Adrian Năstase. În același timp, îi era confiscat computerul, unde se găseau elemente compromițătoare despre averea premierului. Domnul Ciuvică era interogat până la miezul nopții de procurorii parchetului, după care avea să fie pus în libertate cu interdicția de a nu părăsi Bucureștiul. Peste câteva zile, tot Adrian Năstase declara, destul de senin, că nu el a ordonat încarcerarea.
Astăzi, Mugur Ciuvică este bine, sănătos, și-a făcut o fundație și combate, aproape în fiecare seară, opoziția la posturile TV de știri.
În iulie 2018, la aproape 30 de ani de când România merge șontâc, șontâc pe căile democrației, deși a fost primită în Uniunea Europeană, turistul român Răzvan Ștefănescu, intrat în țară cu o mașină scumpă, ale cărui plăcuțe de înmatriculare purtau un mesaj la adresa unui partid politic aflat la putere, stârnește în rândurile oamenilor din toată țara o simpatie imensă, iar în rândurile celor de la putere, multă derută, socotind inscripția de pe plăcuțe „nereglementară”. După o bâlbâială de câteva zile, poliția îi ridică nefericitului turist carnetul de șofer, îi sunt confiscate plăcuțele buclucașe și i se face dosar penal, stârnind un val de proteste pe rețelele de socializare, aproape fiecare român având părerea sa despre incident.
În final, poliția renunță la dosarul penal, turistului i se restituie carnetul și chiar îi sunt instalate pe eleganta-i mașină alte plăcuțe. Spre deosebire de alte incidente, cel de acum a antrenat majoritatea opiniei publice, care s-a exprimat vehement, pe mai toate căile de comunicare existente, împotriva abuzului poliției. Până și președintele țării a luat atitudine, fapt care nu s-a mai întâmplat în alte cazuri. Se pare că lucrurile s-au mai schimbat, nu mai este ce-a fost și nici nu cred că va mai fi vreodată.
Anii trec, dar obiceiurile rămân aceleași, iar teatrul de pe scenă, în ultimul timp, s-a mutat în realitatea imediată.
