Newsflash
Cultură

Spectator la finala de vioară

de Anca FLOREA - oct. 14 2014
Spectator la finala de vioară
După cele câteva zile în care s-au desfăşurat primele etape ale secţiunii de vioară din cadrul Concursului „George Enescu“, publicul prezent la Ateneu i-a putut urmări, în finala cu orchestră, pe cei trei tineri selectaţi de juriul prezidat de Pierre Amoyal. Au fost acompaniaţi de Filarmonică, la pupitru fiind Daisuke Soga, japonez extrem de promovat pe la noi, de mai multă vreme.
Prima finalistă care a urcat pe podium a fost Bae Wonhee din Coreea de Sud, care a abordat Concertul de Ceaikovski într-o manieră corectă în plan tehnic, dar uşor mecanică, departe de expresivitatea cerută de partitură. Orchestra a cântat destul de şters, fără relief, cu suficiente dezechilibre în relaţia cu solista, determinate poate şi de neimplicarea dirijorului. Am apreciat sunetul frumos, rotund şi generos al viorii, dar lipsa unei interpretări reale a făcut ca celebra partitură să pară interminabilă, spectatorii aplaudând destul de rezervat evoluţia tinerei care a considerat prioritară performanţa virtuoză şi cam atât.
A urmat Fedor Roudine din Franţa (de fapt Feodor Rudin, se pare fiul vestitului violoncelist Alexander Rudin), în Concertul de Sibelius, extrem de dificil în special sub aspectul construcţiei unitare şi a capacităţii de a contura atmosfera atât de specială a lucrării. Solistul a demonstrat că are potenţial. Chiar dacă lăsa impresia unei anume superficialităţi, el a rezolvat cu supleţe, strălucire şi sensibilitate demersul interpretativ, subliniind şi linia expresivă şi planurile contrastante, într-un echilibru în general bine susţinut cu orchestra.
Destul de ciudat, Ştefan Tarara a „atacat“ acelaşi concert ceaikovskian, generând astfel o „audiţie comparată“ involuntară, dar binevenită, pentru că lucrarea a sunat cu totul altfel. Tânărul violonist a încântat printr-un legato permanent care a asigurat şi frazarea elegantă, conferind fineţe paginilor lirice, densitate şi anvergură celor dramatice, în care temperamentul său şi ştiinţa de a transmite stări şi de a reliefa sensurile cuprinse în romanticul opus au fost puse din plin în valoare. Şi parcă orchestra a sunat mai bine, mai „prezentă“ în actul interpretativ.
După deliberări, juriul a urcat pe scenă, iar Pierre Amoyal a anunţat laureaţii. Premiul trei a revenit tinerei Bae Wonhee, pe locul doi s-a situat Fedor Roudine, iar premiul întâi a fost cucerit, firesc, de Ştefan Tarara, explozia publicului confirmând faptul că era un final aşteptat. Câştigătorul însă reprezenta Germania, ţara unde s-a format şi unde locuieşte de o viaţă, fiind, de altfel, concertmaestru al orchestrei din Mannheim. Şi atunci de ce toate anunţurile oficiale menţionau că în finală este şi un român? Doar pentru a compensa faptul că niciun candidat de la noi nu s-a calificat nici măcar în etapa a doua? Culmea ar fi fost să se spună că România a câştigat în concurs!
Programul a fost prezentat de Cătălin Sava, pentru că era transmis în direct la TVR, dar stângăciile de pronunţie (cu „tentă“ englezească) şi platitudinile exprimate, ba chiar şi faptul că a revenit la microfon în timp ce Ştefan Tarara era ovaţionat la sfârşitul concertului (solistul dându-l efectiv la o parte pentru a se bucura de aplauzele „sale“), nu cred că au trecut neobservate nici pe micul ecran.
Ca şi în cazul serii inaugurale a concursului, a vorbit şi Alexandru Oprean, secretar de stat în Ministerul Culturii, care cu siguranţă va reveni în faţa microfonului şi la 21 septembrie, după finala de violoncel (în care vor evolua doi tineri din SUA şi unul din Coreea de Sud), şi la 27 septembrie, după finala pianiştilor.
Potrivit comunicatului oficial, premiile sunt în valoare de peste 10.000 de euro, Ştefan Tarara va concerta şi în Festivalul de la Ravello, Italia, Fedor Roudine va beneficia de un master-class oferit la Kronberg Academy (??!), iar Bee Wonhee, de un altul la Viena. Trofeele Concursului „Enescu“ din acest an sunt realizate din sticlă de Iulia Năstase. Dacă până acum s-a făcut o reclamă imensă la avalanşa de solicitări pe site pentru înscrierea pe lista locurilor oricum gratuite, de această dată aflăm că „accesul publicului în sală este permis chiar şi fără rezervare“. În faţa Ateneului era montat un ecran pe care cei care nu figurau pe liste puteau urmări concertul, organizatorii punând la dispoziţie 100 de scaune.
Vorbind despre imagine, ar trebui remarcată, fie şi în treacăt, menţionarea cam eterogenă a marilor câştigători din ediţiile de altădată. Pentru a-i alătura pe Radu Lupu, Elisabeth Leonskaia şi Alexandru Tomescu în seria celor lansaţi în cariera internaţională, este cel puţin forţat. Cât despre mottoul (logoul? sloganul?) „România contează“, sincer nu înţelege nimeni ce legătură are cu Enescu sau cu muzica – pare a fi o formulă de campanie. Păcat.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe