În Sala „Galeria Artelor“ a Cercului Militar Național din
București am admirat recent lucrările semnate de Georgeta Grabovschi. O
umbră de soare aureola melancolia din ochii pictoriței prezente la expoziție,
care urmărea privirile celor veniți să vadă lucrările sale ce au înnobilat
între 25 iulie și 11 august 2016 amintita sală de expoziții.
Studiile sale de istorie-filosofie la Universitatea din
București au constituit, poate, deschiderea ei spre orizonturi care se cereau
abordate altfel decât prin cuvinte. Putem presupune că Școala Superioară de
Artă „Françoise Conte“ din Paris i-a dat răspuns la multele întrebări care o
asaltau, dacă urmărim traiectoria mereu ascendentă a pictoriței, începând cu
anii dintâi ai mileniului III care-și aștepta răsfrângere nouă în apele
timpului prezent.
Să ne convingă oare de splendoarea aparte a creației sale
recunoașterea internațională de care se bucură artista? Nu s-ar spune că nu-i
de luat în seamă. Pictorița a luat medalia de argint „Merit și devotament
francez“ în 2003, marele premiu al salonului internațional al culturii artelor,
de la Cannes, în 2012, placheta de aur MCA la Cannes în 2012, premiul al doilea
la salonul internațional „Artistes du Monde“ la Cannes, în 2015.
Iată-ne acum înconjurați de două duzini de lucrări de mari
dimensiuni, care ar face cinste oricărui muzeu din lume. Dar de ce nu și Muzeului
Național de Artă al României, care s-ar cuveni să nu ignore arta contemporană
de mare clasă a unor creatori de talia Georgetei Grabovschi, invocând eterna
poveste a lipsei de fonduri? Să fi avut Spiru Haret fonduri nelimitate, atunci
când a îmbogățit colecțiile Muzeului Național de Artă cu lucrările lui Nicolae
Grigorescu, la începutul secolului XX?
S-ar cuveni, doar, ca și
veacul XXI să-și adune comorile cu grijă și responsabilitate, pentru ca
generațiile viitoare să nu creadă că vremea noastră n-a fost decât locul în
care nu s-a întâmplat nimic. Arta Georgetei Grabovschi are o noblețe rară,
distinctă, unică în peisajul multiform al picturii românești, al artei din
toate lumile acestui pământ, al oamenilor în care lumina și umbra încă își mai
caută ecou și alcătuire de poveste. Dacă o întâlniți pe Georgeta Grabovschi și
vi se pare că nu-i decât un om obișnuit, să știți că vi se pare…