Radio România Cultural, emisiunea „Dicţionar
de personaje“. Realizatoarea Valentina Leonte pare obosită. Azi nu-şi prea iubeşte
meseria. Nici numele nu şi-l prea iubeşte. Nici postul nu simte nevoia să-l
anunţe după necesarele pauze muzicale. Abia dacă-şi prezintă colaboratorii. Şi
asta pe scurt, fără vreo risipă de amabilităţi. Personajul de dicţionar pe care
l-a ales este Thomas Alva Edison. Alina Cambir vorbeşte despre el. Despre capul
mare al copilului născut ultimul dintre şapte fraţi, particularitate care i-a îngrijorat
pe mulţi, nu şi pe mamă, care ştia că acel craniu adăposteşte, în germene, idei
extraordinare. A vorbit târziu. Avea o privire adâncă. Era hiperactiv şi
egocentric. Aflăm câte ceva despre viaţa de familie şi mai ales despre spiritul
cercetător al inventatorului. Ajungem la kinetoscop. Dar, chiar dacă lucrurile
nu sunt greu de înţeles şi Wikipedia
le prezintă fără reţineri oricui vrea să le afle, despre kinetoscop şi începuturile
cinematografului vine să vorbească un cu totul alt invitat, specialistul celor
două probleme. Acest al doilea invitat este înţeleptul şi amuzantul Titus Vâjeu.
Când îl prezintă pe Edison, Titus Vâjeu devine serios şi un pic sentimental.
Vorbeşte despre telegraf, spune că de la el se fac primii paşi spre satul
global, despre maşina de scris, despre telefonul pe care Edison l-ar fi
inventat – afirmaţie reală sau artefact sonor? – şi l-ar fi perfecţionat
ulterior Bell, despre fonograf. Lumea ieşea din întuneric. S-a proiectat şi
primul film (perforat), dar afacerea a trecut în Franţa, la familia Lumière,
pentru că Edison nu ştia ce invenţie extraordinară făcuse. A fost greu. Greul a
trecut şi în emisiunea Valentinei Leonte. Pauză muzicală. După care, din nou
nimic despre post, despre emisiune sau despre realizatoare. Fără explicaţii,
Titus Vâjeu pleacă şi revine la microfon Alina Cambir, care aminteşte, printre
altele, de animozităţile dintre Edison şi Tesla, de faptul că Edison a perfecţionat
telefonul inventat de Bell. Ambii invitaţi au o dicţie fără cusur. O
docu-drama, însă, realizată împreună cu cei de la teatral, sau chiar un
scenariu radiofonic din Fonoteca Radioului ar fi fost de mai mare ajutor în înţelegerea
complexităţii vieţii lui Thomas Alva Edison. Dar Valentina Leonte nu era în
zilele ei bune şi totul s-a încheiat, cu câteva foarte mici excepţii, ca o
pagină rece, de dicţionar.
Pe acelaşi post, a urmat, însă, ca o
revenire la viaţă, un jet de aer proaspăt şi bătăi prieteneşti de inimă – Reluş
Mureşan cu al ei „Bucureştiul în pagini şi imagini sonore“: „Bună seara, dragi
ascultători, de oriunde v-aţi afla, bună seara Bucureşti!“. Invitatul ei e
arhitectul Gheorghe Leahu, care ne prezintă un „Bucureşti – portret în acuarelă“.
Şi vedem acuarela: drumul ne duce, mai întâi, de la primăria sectorului de
verde la Bufet, la Arcul de Triumf şi la Muzeul Satului. Reluş profită de vecinătate
şi pune întrebarea de concurs pentru radioascultători: cine a întemeiat Muzeul
Satului?
Întrebare şi pentru invitat: „Dacă aţi fi
arhitectul şef al Capitalei, ce aţi face sau ce n-aţi face?“. „Mi-aş da
demisia.“ (Răspuns prompt, motivat astfel: după „era indicaţiilor“ de până în
1989, trăim acum „dictatura averilor fără muncă“. Dar invitatul se auto-potoleşte:
„Mai bine tac despre politică“.) După o privire nemulţumită asupra nivelului
precar de educaţie din mijloacele de transport ale actualului Bucureşti, intră
vocea lui Gică Petrescu: „Du-mă acasă, măi tramvai!“. Urmează povestea unei
acuarele de iarnă, pentru realizarea căreia Gheorghe Leahu a cerut unor oameni
necunoscuţi permisiunea de a lucra în casa lor, de unde se vedeau mai bine
frumoasele clădiri ninse – ca apoi relaţiile cu familia respectivă să se
dezvolte emoţionant. E bucuros invitatul că, din apartamentul primit în 1990,
vede Dealul Mitropoliei, plin de vegetaţie, aude toaca şi vede „cum răsare
soarele dimineaţa“. „Căsuţa noastră“ intră cu vocea lui Gică Petrescu. Discuţia
continuă tonic. Avem „o splendoare de ţară, cu oameni minunaţi“, declară, în
concluzie, Gheorghe Leahu. Iar dânsul nu are decât „o existenţă de om care şi-a
iubit şi îşi iubeşte ţara şi meseria“. La concurs, s-au dat numai răspunsuri
corecte: Dimitrie Gusti a înfiinţat Muzeul Satului. Reluş Mureşan mulţumeşte
tuturor pentru „atenţie şi fidelitate“. Emisiunea se încheie cu o stare de bine
unanim împărtăşită.