După ce la Bucureşti s-au încheiat, rând pe
rând, superba stagiune estivală „Magic Summer“, Concursul „Enescu“ şi
Festivalul RadiRo, iar în ţară s-au derulat manifestări muzicale diverse, noua
stagiune îşi invită publicul la o altă serie de concerte sau spectacole de
calitate. La Ateneu, recitalul susţinut de violonistul Uto Ughi şi pianistul
Bruno Canino a marcat şi începerea stagiunii camerale a Filarmonicii, Ziua
muzicii, dar şi preluarea preşedinţiei italiene a Consiliului Uniunii Europene.
Oaspeţii din Peninsulă au propus un program
amplu şi solicitant, alăturând opusuri dificile de Tartini, Beethoven, Dvor˘ák,
Saint-Saëns sau Sarasate. Violonistul a reliefat prioritar latura virtuoză,
amploarea sonoră şi rapiditatea demersului solistic, aducând, în special în
ultima lucrare, şi un plus de lirism sau fineţe în discursul derulat într-un
tempo năucitor, cu detalii de expresie pe care le aşteptam încă de la debutul
programului.
Pianistul Bruno Canino l-a însoţit cu
rigoare şi acurateţe, adaptându-se cu promptitudine fluctuaţiilor de tempo sau
micilor devieri de la scriitură. Includ aici şi cântul sub ton sau
„accidentele“ de parcurs. Cei doi interpreţi au oferit ca bis „Dansul spiriduşilor“
de Bazzini, din nou într-o avalanşă sonoră de efect. Publicul destul de
eterogen a aplaudat deopotrivă faptul că, deşi la o vârstă venerabilă, artiştii
italieni au reuşit să transmită ceva din strălucirea lor de altădată. Şi poate,
cu o uşoară maliţie, mulţi şi-au amintit că la 1 octombrie era şi... Ziua
senectuţii.
Chiar în seara următoare, sub acea cupolă,
Filarmonica a susţinut primul concert din stagiune. Dirijorul Cristian Badea a
optat pentru Simfonia IX de Beethoven, un „şlagăr“ care a făcut ca sala să fie
arhiplină. Cu o gestică amplă şi incisivă, dirijorul a impus o manieră surprinzător
de agresivă, aproape militărească, fraza amplă devenind adesea mai curând
sacadată. Planurile în sonuri estompate nu au avut un relief sau o
expresivitate anume, aşteptând parcă izbucnirile în forţă care nu făceau decât
să sublinieze tentaţia exploziilor cu multe alămuri. Apropierea finalului a
„inspirat“ un accelerando care a pus la grea încercare şi corul şi soliştii vocali.
Corul a reuşit să sune bine, dar ca într-un marş contra cronometru. În schimb,
soliştii vocali nu au avut nici timpul necesar pentru a rosti textul, nici
pentru a respira firesc. Totul s-a transformat într-un vârtej pe care, sincer,
nu l-am înţeles, dar poate urmărea un plus de spectaculozitate prin...
alergare.
În cvartet s-au regăsit solişti binecunoscuţi,
cu glasuri calitative, alcătuind în general un ansamblu echilibrat şi omogen.
Soprana Irina Iordăchescu şi mezzosoprana Aura Twarowska au relaţionat bine,
tenorul Marius Budoiu a apelat la emisia deschisă cu care ne-a obişnuit, în
timp ce basul Marius Boloş a rezolvat corect (şi) soloul, integrându-se la rândul
său în demersul unui cvartet (totuşi) sui-generis.
La sala Radio, Orchestra de cameră, dirijată
de Gerd Schaller, a alăturat Concertul de Beethoven (în care solist a fost
violonistul Răzvan Stoica, cântând pe un Stradivarius) şi Missa nr. 5 de
Schubert. Ansamblul a colaborat cu Corul Radio, condus de Dan-Mihai Goia, şi cu
un cvartet vocal clujean, cu glasuri de intensităţi şi calităţi variabile:
Paula Iancic, Iulia Merca, Tiberius Simu, Arpad Sandor.
Aceeaşi sală găzduieşte la 10 octombrie un
eveniment deosebit, sub genericul „Gala Viorica Cortez“, ilustra mezzosoprană, în
compania Orchestrei Naţionale, cu Tiberiu Soare la pupitru, regăsindu-se pe
podium cu renumita soprană Leontina Văduva. Vor cânta, de asemenea, tenorul Călin
Brătescu şi baritonul Florin Estefan în arii din opere, pe afiş figurând şi numele violonistului Remus Azoiţei. Va
fi, cu siguranţă, o reîntâlnire emoţionantă.
Opera din Iaşi a inaugurat stagiunea
printr-un concert de operă-fado în aer liber, spre încântarea celor care o
aplaudă de fiecare dată pe reputata soprană Elena Moşuc. Publicul s-a bucurat să-l
reasculte şi pe GonÎalo Salgueiro, carismatic interpret de fado, sub bagheta
lui Gabriel Bebeşelea. Se pregăteşte şi o nouă montare cu Boema de Puccini, în
regia lui Andrei Şerban, care propune o „recitire“ a celebrei partituri. Acţiunea,
plasată poate la început de secol XX, se desfăşoară într-un decor invadat de scări
verticale, platforme înclinate, aparate de gimnastică, pe care aleargă şi soldaţi
sau menajere şi soliştii care cântă în poziţii din cele mai incomode,
rezultatul fiind un adevărat 
„spectacol“ pentru privitor. Personajele au
beneficiat de două distribuţii la fel de echilibrate, cu invitaţi şi solişti ai
teatrului de excelentă calitate. Primele reprezentaţii au fost dirijate, în
debut absolut, de Vlad Iftinca. Ieşean crescut în Operă (mama sa fiind apreciată
mezzosoprană, iar tatăl balerin), acesta a activat la Metropolitan Opera New
York şi este atras irezistibil de arta dirijorală.
La
Opera din Craiova, cortina s-a ridicat la 9 octombrie pentru noua producţie cu
Don Giovanni de Mozart, în regia bulgarului Plamen Kartaloff. Interpreţii au
purtat costume semnate, în maniera sa bine ştiută, de Cătălin Botezatu, cu
cristale Swarowski şi alte accesorii, soliştii craioveni susţinând diverse
roluri alături de invitaţi din ţară şi din străinătate.
La
15 octombrie va debuta ediţia XXXIX a Festivalului „Timişoara muzicală“, Opera
atrăgând spectatorii la reprezentaţii de anvergură nu doar prin frumuseţea montărilor,
ci şi prin valoarea artistică a soliştilor, fie ai teatrului, fie sosiţi din
diverse colţuri ale lumii. Sunt pregătite reprezentaţii din Tosca, Nabucco,
Faust, Traviata, Olandezul zburător (cu ansamblul Operei din Belgrad – Serbia),
Adriana Lecouvreur, Trubadurul, iar la 16 noiembrie, noua viziune scenică a
operei Turandot, ce se anunţă a fi o
superproducţie.
Şi
la Opera din Constanţa va fi sărbătoare, pentru că, la 25 octombrie, tradiţionalul
festival va începe cu o premieră de mare interes: baletul „Romeo şi Julieta“ de
Prokofiev, urmată de operete, seri de dans şi muzică.
