Newsflash
Cultură

Studii clinice şi prezentări de caz în rinologie

de Dr. Maria DRAGOTĂ - nov. 10 2011
Studii clinice şi prezentări de caz în rinologie
   Semnalăm articole interesante în nr. 2/2011 al ROMANIAN JOURNAL OF RHYNOLOGY. În Editorial, ce poartă semnătura prof. dr. Dorin Sarafoleanu, se discută Despre gust, miros şi parfumuri. „Ceea ce emoţia reprezintă pentru artă, mirosul şi gustul reprezintă pentru apetit“. Mirosul este factorul primar în căutarea hranei, deoarece nasul este un organ cu o sensibilitate extraordinară; de asemenea, mirosul ne alertează în caz de pericol. Dublat de inteligenţă şi educaţie, el poate să ne ofere emoţii vibrante, delicate şi de neuitat. Autorul face apoi o incursiune în istoria parfumurilor.
   Codruţ Sarafoleanu prezintă Decizia pentru abord chirurgical în malignităţile sinusurilor şi bazei craniului. Tratamentul trebuie individualizat, ţinând seama de factorii de prognostic, histologie, imagistică, instrumentele echipei chirurgicale şi opţiuni complementare precum radio- sau chimioterapia. Este necesară includerea în planul terapeutic şi a metastazelor ganglionare din boala avansată. Există variate opţiuni terapeutice, decizia aparţine echipei, ţinând cont şi de datele din literatură. Desiderio Passali şi colab. (Siena) arată Influenţa hipertrofiei inelului Waldeyer asupra sforăitului şi apneei de somn, precizând că o hipertrofie severă adenotonsilară poate fi responsabilă de afecţiuni respiratorii nocturne; simptomele se diminuează după adenotonsilectomie. Insuccesul tratamentului chirurgical se poate datora alterărilor morfologice cranio-faciale. Într-un studiu realizat pe 125 de pacienţi (87 B şi 38 F), cu vârste de 3–8 ani, cu sforăit cronic, care au fost supuşi adenotonsilectomiei şi urmăriţi la două, patru, şase luni după operaţie, sforăitul şi apneea nocturnă au dispărut la cei mai mulţi. Polisomnografia rămâne standardul de aur ca test diagnostic pentru sindromul de apnee în somn obstructiv (SASO), dar fezabilitatea sa în practica clinică este discutată. Rinomanometria, care oferă o evaluare obiectivă a funcţiei nazale ventilatorii, rinometria acustică şi timpul de transport mucociliar nazal sunt considerate teste utile pentru evaluarea cauzei obstrucţiei respiratorii. SASO nu poate fi lăsată netratată: evaluarea patofiziologiei individuale duce la alegerea raţională între tratamentul medical şi cel chirurgical pentru refacerea ventilaţiei adecvate la nivelul căilor respiratorii superioare. O interesantă prezentare de caz este realizată de Tatiana Roşca şi colab. Este vorba despre Abordare modernă în tratamentul fistulei carotido-cavernoase posttraumatice. Pacienta cu această afecţiune a necesitat examinări repetate pentru diagnostic, iar tratamentul a constat în angioplastie stent-graft cu balon postdilataţie. Mai semnalăm: Eficacitatea metodelor terapeutice utilizate în tratamentul rinosinuzitelor fungice non-invazive (Claudiu Manea şi colab.).
   În nr. 3/2011 al revistei, Dorin Sarafoleanu aduce în atenţie Obstrucţia nazală monosimptomatică, principala manifestare a bolii rinosinusale şi abordarea pacientului în cauză. Vasilica Baldea şi M. D. Cobzeanu propun un Studiu imagistic al recesului maxilar al sinusului sfenoid. Autorii au evaluat 95 de examinări CT – ale regiunii feţei, pe secţiuni axiale de 3 mm; acestea au fost efectuate la pacienţi cu simptome rinosinusale, cu vârsta între 8 şi 91 de ani, care s-au prezentat la Spitalul Judeţean Buzău (ambulatoriu/urgenţă – ORL). Evaluarea a urmărit prezenţa recesului maxilar sfenoid uni-/bilateral; tipul şi gradul de pneumatizare a sinusului sfenoid, corelat cu recesul maxilar sfenoid; identificarea altor variante anatomice de interes endoscopic rinosinusal. Au fost găsite zece recesuri maxilare sfenoide, din care şase bilaterale. Studiul pneumatizării sinusului sfenoid a arătat în 70% din cazuri tipul selar bilateral, un tip conchal pe partea stângă, unul – postselar stâng, trei tipuri preselare pe dreapta şi unul preselar pe stânga. Concuzii: abordarea endoscopică a sinusului sfenoid şi a peretelui fosei nazale laterale impune identificarea preoperatorie a prezenţei recesului maxilar sfenoid pentru alegerea tehnicii adecvate şi limitarea incidentelor/accidentelor. CT axial face posibil diagnosticul diferenţial reces maxilar sfenoid – celulă Haller. Recesul sfenoid maxilar poate fi traversat de o variantă a arterei sfeno-palatine în unul din zece cazuri; alte variante ale acestei artere pot ajunge în pereţii recesului, cu risc de lezare şi hemoragie în timpul chirurgiei sinusului sfenoid. Codruţ Sarafoleanu şi colab. discută despre Sinuzita sfenoidală izolată – aspecte clinice şi terapeutice. Aceasta este o entitate patologică relativ rară, dar care reprezintă o provocare diagnostică şi terapeutică pentru specialistul orelist, din cauza simptomelor nespecifice, care pot duce deseori la confuzii. Autorii au realizat un studiu retrospectiv pe 87 de pacienţi diagnosticaţi cu rinosinuzită cronică afectând şi sinusul sfenoid. 17 pacienţi (19%) din grup au fost diagnosticaţi cu rinosinuzită sfenoidală izolată. Principalele simptome relatate au fost reprezentate de cefalee, secreţie postnazală şi modificări în senzaţiile vizuale. Diagnosticul a fost stabilit pe baza examinării endoscopice a nasului şi a imagisticii (CT şi IRM). Din cele 17 cazuri de rinosinuzită sfenoidală izolată, 5 (29%) au fost micetoame, iar 12 – rinosinuzite sfenoidale izolate inflamatorii nespecifice. Diagnosticul precoce al acestei afecţiuni este dificil din cauza varietăţii simptomelor. Standardul de aur în tratament rămâne chirurgia endoscopică. O prezentare de caz – Evoluţie de zece ani a unui fibrom osificant de sinus frontal este realizată de Vlad Budu şi colab. Este vorba de o femeie în vârstă de 60 de ani cu această tumoră în sinusul frontal drept, cu extindere în recesul frontal şi vârful orbital superior drept. CT şi IRM au fost utile în identificarea leziunii şi a extensiei acesteia în cavitatea intracraniană. Abordarea terapeutică a fost combinată, clasică şi endoscopică, cu rezecţie macroscpică totală a tumorii. O perspectivă generală asupra alergiei la peşte ne este oferită de Iulia Sabaru şi Codruţ Sarafoleanu. Peştele este unul din cei mai frecvenţi declanşatori ai alergiei. Alergenii sunt parvalbumina şi colagenul. Testele cutanate şi provocarea orală sunt considerate piatra de temelie în diagnostic.

  

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe