Semnalăm
articole interesante în nr. 2/2011 al ROMANIAN JOURNAL OF RHYNOLOGY. În Editorial, ce poartă semnătura prof. dr. Dorin Sarafoleanu, se
discută Despre gust, miros şi parfumuri. „Ceea
ce emoţia reprezintă pentru artă, mirosul şi gustul reprezintă pentru apetit“.
Mirosul este factorul primar în căutarea hranei, deoarece nasul este un organ
cu o sensibilitate extraordinară; de asemenea, mirosul ne alertează în caz de
pericol. Dublat de inteligenţă şi educaţie, el poate să ne ofere emoţii
vibrante, delicate şi de neuitat. Autorul face apoi o incursiune în istoria
parfumurilor.
Codruţ
Sarafoleanu prezintă Decizia pentru abord
chirurgical în malignităţile sinusurilor şi bazei craniului. Tratamentul
trebuie individualizat, ţinând seama de factorii de prognostic, histologie,
imagistică, instrumentele echipei chirurgicale şi opţiuni complementare precum
radio- sau chimioterapia. Este necesară includerea în planul terapeutic şi a
metastazelor ganglionare din boala avansată. Există variate opţiuni
terapeutice, decizia aparţine echipei, ţinând cont şi de datele din literatură.
Desiderio Passali şi colab. (Siena) arată Influenţa
hipertrofiei inelului Waldeyer asupra sforăitului şi apneei de somn, precizând
că o hipertrofie severă adenotonsilară poate fi responsabilă de afecţiuni
respiratorii nocturne; simptomele se diminuează după adenotonsilectomie.
Insuccesul tratamentului chirurgical se poate datora alterărilor morfologice
cranio-faciale. Într-un studiu realizat pe 125 de pacienţi (87 B şi 38 F), cu vârste
de 3–8 ani, cu sforăit cronic, care au fost supuşi adenotonsilectomiei şi urmăriţi
la două, patru, şase luni după operaţie, sforăitul şi apneea nocturnă au dispărut
la cei mai mulţi. Polisomnografia rămâne standardul de aur ca test diagnostic
pentru sindromul de apnee în somn obstructiv (SASO), dar fezabilitatea sa în
practica clinică este discutată. Rinomanometria, care oferă o evaluare obiectivă
a funcţiei nazale ventilatorii, rinometria acustică şi timpul de transport
mucociliar nazal sunt considerate teste utile pentru evaluarea cauzei obstrucţiei
respiratorii. SASO nu poate fi lăsată netratată: evaluarea patofiziologiei
individuale duce la alegerea raţională între tratamentul medical şi cel
chirurgical pentru refacerea ventilaţiei adecvate la nivelul căilor
respiratorii superioare. O interesantă prezentare de caz este realizată de
Tatiana Roşca şi colab. Este vorba despre Abordare
modernă în tratamentul fistulei carotido-cavernoase posttraumatice. Pacienta
cu această afecţiune a necesitat examinări repetate pentru diagnostic, iar
tratamentul a constat în angioplastie stent-graft cu balon postdilataţie. Mai
semnalăm: Eficacitatea metodelor
terapeutice utilizate în tratamentul rinosinuzitelor fungice non-invazive (Claudiu
Manea şi colab.).
În nr. 3/2011 al revistei, Dorin
Sarafoleanu aduce în atenţie Obstrucţia
nazală monosimptomatică, principala manifestare a bolii rinosinusale şi
abordarea pacientului în cauză. Vasilica Baldea şi M. D. Cobzeanu propun un Studiu imagistic al recesului maxilar al
sinusului sfenoid. Autorii au evaluat 95 de examinări CT – ale regiunii feţei,
pe secţiuni axiale de 3 mm; acestea au fost efectuate la pacienţi cu simptome
rinosinusale, cu vârsta între 8 şi 91 de ani, care s-au prezentat la Spitalul
Judeţean Buzău (ambulatoriu/urgenţă – ORL). Evaluarea a urmărit prezenţa
recesului maxilar sfenoid uni-/bilateral; tipul şi gradul de pneumatizare a
sinusului sfenoid, corelat cu recesul maxilar sfenoid; identificarea altor
variante anatomice de interes endoscopic rinosinusal. Au fost găsite zece
recesuri maxilare sfenoide, din care şase bilaterale. Studiul pneumatizării
sinusului sfenoid a arătat în 70% din cazuri tipul selar bilateral, un tip
conchal pe partea stângă, unul – postselar stâng, trei tipuri preselare pe
dreapta şi unul preselar pe stânga. Concuzii: abordarea endoscopică a sinusului
sfenoid şi a peretelui fosei nazale laterale impune identificarea preoperatorie
a prezenţei recesului maxilar sfenoid pentru alegerea tehnicii adecvate şi
limitarea incidentelor/accidentelor. CT axial face posibil diagnosticul diferenţial
reces maxilar sfenoid – celulă Haller. Recesul sfenoid maxilar poate fi
traversat de o variantă a arterei sfeno-palatine în unul din zece cazuri; alte
variante ale acestei artere pot ajunge în pereţii recesului, cu risc de lezare şi
hemoragie în timpul chirurgiei sinusului sfenoid. Codruţ Sarafoleanu şi colab.
discută despre Sinuzita sfenoidală izolată
– aspecte clinice şi terapeutice. Aceasta este o entitate patologică
relativ rară, dar care reprezintă o provocare diagnostică şi terapeutică pentru
specialistul orelist, din cauza simptomelor nespecifice, care pot duce deseori
la confuzii. Autorii au realizat un studiu retrospectiv pe 87 de pacienţi
diagnosticaţi cu rinosinuzită cronică afectând şi sinusul sfenoid. 17 pacienţi
(19%) din grup au fost diagnosticaţi cu rinosinuzită sfenoidală izolată.
Principalele simptome relatate au fost reprezentate de cefalee, secreţie
postnazală şi modificări în senzaţiile vizuale. Diagnosticul a fost stabilit pe
baza examinării endoscopice a nasului şi a imagisticii (CT şi IRM). Din cele 17
cazuri de rinosinuzită sfenoidală izolată, 5 (29%) au fost micetoame, iar 12 –
rinosinuzite sfenoidale izolate inflamatorii nespecifice. Diagnosticul precoce
al acestei afecţiuni este dificil din cauza varietăţii simptomelor. Standardul
de aur în tratament rămâne chirurgia endoscopică. O prezentare de caz – Evoluţie de zece ani a unui fibrom osificant de
sinus frontal este realizată de Vlad Budu şi colab. Este vorba de o femeie în
vârstă de 60 de ani cu această tumoră în sinusul frontal drept, cu extindere în
recesul frontal şi vârful orbital superior drept. CT şi IRM au fost utile în
identificarea leziunii şi a extensiei acesteia în cavitatea intracraniană.
Abordarea terapeutică a fost combinată, clasică şi endoscopică, cu rezecţie
macroscpică totală a tumorii. O perspectivă
generală asupra alergiei la peşte ne este oferită de Iulia Sabaru şi Codruţ
Sarafoleanu. Peştele este unul din cei mai frecvenţi declanşatori ai alergiei.
Alergenii sunt parvalbumina şi colagenul. Testele cutanate şi provocarea orală
sunt considerate piatra de temelie în diagnostic.