Prezentarea
susţinută, în ianuarie, la Atelierul multidisciplinar de filosofie şi
antropologie medicală, de conf. univ.
Paul Popovici (foto), de la
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir“ din Cluj, a adus în discuţie relaţiile
dintre medicină şi drepturile de proprietate intelectuală, constituind, de
fapt, o prelungire firească a unei alte prezentări din cadrul aceluiaşi Atelier, în care a analizat raportul
dintre medicină şi dreptul comercial.
Deşi
actul medical, privit la modul ideal, reprezintă o activitate pusă în slujba
unor principii umane profund altruiste, progresul acesteia nu a putut fi
posibil în afara factorului economic, fapt care a condus la interferenţe
absolut necesare între medicină şi legislaţie. Un aspect de o importanţă esenţială
îl constituie tocmai raporturile dintre invenţiile, inovaţiile, tratamentele
medicale şi legile care reglementează dreptul de proprietate intelectuală
asupra acestora. În cadrul acestei discuţii, conferenţiarul a atras atenţia
asupra faptului că legislaţia europeană actuală prevede protejarea invenţiilor
medicale (aparate, medicamente etc.) prin posibilitatea brevetării acestora, în
vreme ce mijloacele de tratament sau investigare medicală nu pot fi brevetate.
Calea prin care tratamentele şi metodele de diagnosticare pot fi recunoscute
este publicarea în reviste de specialitate sau prezentarea în cadrul conferinţelor
şi congreselor naţionale şi internaţionale.
La
baza deciziei luate împotriva brevetării mijloacelor de tratament şi
investigare se află câteva argumente, mai mult sau mai puţin întemeiate. O primă
categorie de argumente ţine de preocupările etice, precum şi de diferite
politici publice din domeniul sănătăţii. Tot aici intră şi argumentele de ordin
moral, care se subsumează principiului altruist al actului medical. Pe de altă
parte, se consideră că brevetarea acestor tratamente inovatoare ar putea
conduce la o împiedicare a liberei circulaţii a informaţiilor. După cum a arătat
Paul Popovici, acest argument este cât se poate de puţin întemeiat, întrucât
brevetarea atrage după sine o mai puternică publicitate. Dintre argumentele
care susţin introducerea posibilităţii de brevetare a metodelor de tratament şi
diagnosticare, cel mai important evidenţiază faptul că drepturile financiare
care revin în urma brevetării vor contribui la amortizarea costurilor implicate
în descoperirea respectivelor tratamente, oferind, în acelaşi timp, posibilităţi
financiare de continuare a cercetărilor.
O
condiţie necesară a brevetării unei invenţii este obligativitatea păstrării
secretului, fapt aproape imposibil în realitate, întrucât inventatorul este
nevoit să dezvăluie adeseori anumite aspecte privitoare la ideile sale, de cele
mai multe ori în scopul obţinerii unei finanţări a activităţii de cercetare. În
acest caz, există posibilitatea încheierii unei convenţii de confidenţialitate,
imperativul păstrării secretului, necesar brevetării, putând fi respectat.
Un
alt aspect prezentat a fost cel legat de persoana sau instituţia căreia îi
revin drepturile financiare derivate din brevetarea unei invenţii. În cazul
inventatorilor particulari, a căror activitate de cercetare s-a desfăşurat în
afara unui cadru instituţional, toate drepturile revin persoanei fizice care a
realizat invenţia respectivă. În ceea ce priveşte inventatorii salariaţi, în al
căror contract de muncă este specificată concret activitatea de cercetare ca
sarcină de serviciu, toate drepturile financiare revin instituţiei la care ei
sunt angajaţi. Dacă însă o persoană angajată realizează o invenţie oarecare fără
ca în contractul de muncă al acesteia să fie semnalate atribuţii de
cercetare/inventare, toate drepturile revin respectivei persoane fizice.
Un
ultim aspect adus în discuţie a fost cel legat de drepturile celor care aduc
inovaţii în diferite domenii de activitate, inclusiv în medicină. Spre
deosebire de invenţii, inovaţiile nu pot fi brevetate, însă, dacă inovatorul
este salariat al unei instituţii, angajatorul trebuie să remunereze persoana
care a adus respectiva inovaţie.
Prezentarea
susţinută de conf. univ. Paul Popovici i-a luminat pe mulţi dintre cei prezenţi
la întâlnire, mai mult sau mai puţin familiarizaţi cu problemele medicale, dar
cu siguranţă neiniţiaţi în substratul legislativ al acestora. Cei care nu au
avut şansa să fie prezenţi la întrunirea Atelierului
pot audia prezentările pe site-ul www.afsam.eu.
