Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Subiectiv şi în prim-plan

Viața Medicală
Candid STOICA joi, 12 februarie 2015
Autorul masivului tratat de istorie universală a medicinii şi farmaciei, premiat anul trecut de Academia Română, şi a multor cărţi de popularizare ştiinţifică (unele în colaborare) precum şi a inflamantului volum de amintiri intitulat „Veşnica mea pomenire“, care a stârnit destule comentarii negative în media, paradoxal, Radu Iftimovici scrie şi teatru. S-au mai precis, a scris. Când părăseşte microscopul şi studiile despre istoria celulei se ocupă şi de… dramaturgie, care i-a devenit un fel de Violon d’Ingres. Scenarii radiofonice, piese scurte, o piesă mai mare („Nu împuşcaţi caii verzi“) jucată pe vremea „împuşcatului“ cu un succes incendiar la Târgu Mureş şi ulterior interzisă.
După evenimentele din decembrie ’89 a recidivat cu explozivul pamflet dramatic „Curve de lux“, un atac fulminant anti-iliescian şi anti-fesenist jucat de un teatru particular (Incomod) la înfiinţarea căruia a contribuit, ca un nabab în mizerie, atât financiar, cât şi organizatoric. Spectacolul „curvelor de lux“ regizat de Mihai Lungeanu, cu o distribuţie din care făceau parte Iurie Darie, Monica Ghiuţă, V. Teodosiu şi subsemnatul, s-a jucat cu săli pline în Capitală, la Iaşi, Timişoara şi Chişinău.
La Bucureşti s-a jucat în sălile teatrelor Naţional, Nottara, Giuleşti, Operetă, Comedie, C. Tănase stârnind aplauze entuziaste şi animozitatea unor spirite pudibonde, revoltate, siderate de titlul incomod atât al textului, cât şi al conţinutului. La unele spectacole, în unele săli publicul era împărţit: o parte striga bravo, altă parte, huo. La Chişinău am fost nevoiţi să întrerupem spectacolul, rugând respectuos publicul să nu mai aplaude la fiecare replică, rugăminte acceptată tacit, dar când, peste câteva minute, am rostit replica: „Numai când UDMR va deveni Uniunea Democrată a Marilor Români“, am crezut că se dărâmă sala de aplauze… (desigur există mult subiectivism în această afirmaţie). Dar după o piesă cam leşinată, cu un titlul incitant totuşi, „Poftă bună, canibali“, care se ocupa de privatizările frauduloase, un fel de „Vizita bătrânei doamne“ nefinalizată, Radu Iftimovici a dispărut inexplicabil din peisajul teatral, cufundându-se total în ceea ce va deveni opera sa capitală, „Istoria universală a medicinei şi a farmaciei“.
De curând, însă, la iniţiativa mea, la Clubul Dramaturgilor patronat de ICR şi implicit de neobositul şi infatigabilul dramaturg Horia Gârbea, preşedintele secţiei de dramaturgie a uniunii Scriitorilor, autorul piesei „Funcţionarul destinului“ şi al romanului „Crime la Elsinore“, a avut loc lectura piesei Ah, ce grozav e să faci amor pe ploaie, cu titlul schimbat de organizatori de frică să nu fie acuzaţi că la ICR se practică pornografia. Piesa a fost numită mai blând Iubind în ploaie, crezându-se că în felul acesta vor adormi vigilenţa cenzorilor prezumtivi care suntem asiguraţi că există. Cazul poate fi catalogat ca aparţinând de domeniul teatrului absurdului.
„Ah, ce grozav e să faci amor pe ploaie“ este un text la fel de incomod, apărut în revista „Teatrul“ în 1996, la fel de acid, axat tot pe realităţile amare din România post-decembristă: într-o cabană părăsită, undeva pe lângă Buşteni, se întâlnesc printr-un „malatadu de neînţelegere“, cum ar zice Muşatescu, o reporteră de televiziune, participantă fără voia ei la ceea ce s-a numit ulterior îmbulzeala din decembrie ‘89, şi un fost informator al securităţii căruia în zilele acelea fierbinţi i-a fost împuşcat din greşeală fiul. După ce se lămureşte aşa-zisa neînţelegere şi modestul informator al securităţi declară brusc că a atras-o pe distinsa reporteră acolo ca s-o… omoare, făcând-o vinovată de moartea fiului său, care la apelul disperat al ei, pe postul tv a plecat să apere televiziunea care era atacată de aşa-zişi terorişti, cei doi încep să-şi arunce acuzaţii reciproce şi discuţia dintre ei ia forme paroxistice. Până la urmă totul se încheie cu o scurtă încercare de sinucidere a tatălui îndurerat de moartea propriului său fiu, care… îşi taie venele, sinucidere întreruptă de un telefon „anonim“ care cheamă informatorul, subaltern, la ordine. Piesa se termină printr-un lung monolog al mamei celui împuşcat care şi-a făcut din moartea fiului, declarat erou al revoluţiei, o profesiune. 
Am încercat cu umilele mele posibilităţi, secondat de excelentele mele colege Florentina Tănase şi Florina Luican, să dau cât de cât viaţă şi adevăr acestui text stufos, plin de meandre şi invective la adresa celor care au deturnat şi acaparat idealurile sincere ale revoluţiei, lansată ca una anticeauşistă, ajungând în final, spre disperarea foştilor nomenclaturişti, o mişcare anticomunistă.   
Discuţiile animate ce au urmat au apreciat pe lângă calităţile insolite ale textului faţă de evenimentul care a schimbat soarta României şi realizarea cu totul ieşită din comun a spectacolului-lectură, care n-a fost o citire simplă a textului, ci aproape un spectacol de teatru, deşi interpreţii ţineau textul în mână. 
Spectacolul a avut multe momente de suspans, neobişnuite pentru asemenea reprezentaţii. Primul: declar că interpretul unuia dintre roluri din varii motive (repetiţii) nu a venit şi că în lipsa lui mă sacrific eu să-l suplinesc. Al doilea: H. Gârbea mărturiseşte că el a schimbat titlul piesei de frica delaţiunilor unor răuvoitori invidioşi. Al treilea: reportera din piesă, excitată la culme, doreşte să fie neapărat violată şi cere imperios să i se scoată pantaloni, iar partenerul său care o ademenise în acest bârlog se execută, cu toată vârsta înaintată a interpretului.
Un moment ultranaturalist creând chiar oroare în asistenţă, dar fără a provoca leşinuri, a fost încercarea de sinucidere, când sângele a şiroit abundent din vena mâinii drepte a personajului principal, efect obţinut cu cerneală roşie de bună calitate. 
Horia Gârbea, Dinu Grigorescu, Dan Puican, Marilena Dumitrescu, confratele în ale criticii teatrale N. Havriliuc, Marilena Caraghiaur (autoarea recentului volum „Doooor“), precum şi alţi spectatori ocazionali, au lăudat decent calităţile textului, unicitatea lui în peisajul dramatic actual, observând fără dificultate că totuşi există o fisură între prima parte şi cea de-a doua. Toţi au remarcat calităţile de regizor ale subsemnatului, care a reuşit să anime acest text insolit, poate primul de acest fel despre subiectul revoluţiei române, cât şi interpretarea mea vibrantă ca şi a celor două actriţe – Florentina Tănase şi Florina Luican –, în care au recunoscut-o cu plăcere pe frumoasa interpretă a filmelor cu Păcală, acum la vârsta senectuţii.
Alţi spectatori, ca frumoasele poete Coca Popescu (autoarea volumului „Incertitudine“) şi Maria Timuc, sau funanbulescul şi nebunaticul Denis Dinulescu, din varii motive au preferat să tacă expresiv, aducând prinosul de laude în mod personal.
O spectatoare care a preferat să rămână anonimă mi-a comunicat a doua zi telefonic că din cauza tensiunii dezvoltate în timpul reprezentaţiei-lectură, la sfârşitul ei, se aştepta să fie arestată.
Impresionată de scena veristă a sinuciderii în care sângele a şiroit abundent, o dramaturgă, autoare ocazională de romane poliţiste (Lucia Verona), mi-a sugerat un final palpitant: după ce o omoară pe reportera tv, fostul informator, prinzând gustul sângelui, invită în acelaşi loc, cu acelaşi pretext – asasinarea cuplului Ceauşescu la Târgovişte n-ar fi fost efectuată de plutonul de execuţie, ci de un căpitan – o altă reporteră tv pe care, de asemenea, o omoară.   
În lipsa unui cronicar avizat, care să consemneze evenimentul (a lipsit din motive de boală), iarăşi a căzut „măgăreaţa“ pe mine sacrificându-mă (pentru a doua oară) ca să scriu un fel de cronică subiectivă a evenimentului.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.