La
congresul Asociaţiei Române de Urologie de anul acesta, după deschiderea
oficială, a avut loc o lansare de carte medicală. Mă refer aici la o carte
extraordinar de mult muncită, a cărei apariţie era previzibilă pentru mulţi
urologi: Tratat de endourologie în trei volume, sub
redacţia prof. dr. Petrişor Geavlete.
Pentru mulţi dintre noi, visele îndrăzneţe rămân, din păcate (şi uneori din
start), firave plăsmuiri efemere. Pentru profesorul Geavlete, toate proiectele
la care a gândit până acum au devenit, cu o cadenţă admirabilă, realizări
palpabile. Aceasta incumbă un mare efort de absolută voinţă şi o motivare
personală deosebită. De fapt, aceasta îmi întăreşte ideea pe care am şi
exprimat-o public, că profesorul este un om care conduce colectivul Clinicii de
urologie de la Spitalul „Sf. Ioan“ din Bucureşti cu o mână de fier învelită
într-o mănuşă de catifea!
Tratatul de endourologie nu a apărut din
neant. El continuă experienţa şi – de ce nu aş spune-o? – deja tradiţia unor cărţi
anterioare: Atlas of Endourology – images
and techniques (2006, despre care am scris în acest săptămânal, la timpul
potrivit), Ureteroscopia (2008) şi Chirurgia endoscopică a aparatului urinar
inferior (2010). Apoi, Asociaţia Română de Urologie, condusă de acad.
Ioanel Sinescu, dar unde prof. dr. Petrişor Geavlete este vicepreşedinte, are
la activ o realizare savantă admirabilă, unică în peisajul literaturii medicale
de la noi: Tratatul de Urologie
(2008). Acestuia i se adaugă acum Tratatul
de endourologie, după un efort şi o muncă neostenite. Dacă noi, urologii
români, suntem mândri de „Campbell-ul“ românesc din 2008, tratatul la care mă
refer de această dată poate fi oricând comparabil cu „Smith’s Textbook of
Endourology“ al profesorului Arthur Smith.
Apariţia
acestui tratat monumental (trei volume, 1.787 pagini, 4.500 de imagini color,
61 de capitole) se bazează pe imagistica înregistrată în peste 25 de ani de
muncă a colectivului Clinicii de urologie „Sf. Ioan“. În continuarea
„serialului endourologic“ despre care aminteam, şi această carte a apărut sub
egida unei performante edituri de carte medicală de la noi – Editura
Universitară „Carol Davila“.
Vă
veţi întreba, oare, de ce eu, semnatarul acestei cronici de carte medicală, nu
precupeţesc cu superlativele atunci când mă refer la această apariţie? Fiindcă ştiu
ce muncă, ce eforturi, ce renunţări, ce pasiuni şi ce dezamăgiri au depus şi
probabil că îi aşteptau pe autori atunci când au realizat această întreprindere
livrescă. Această carte este destinată (din fericire? din păcate?) doar cunoscătorilor
în materie. Este o carte în care te afunzi practic ca într-o lume: lumea
endoscopică a urologiei.
Cititorul
„drumuieşte“ de sus în jos, de la papila renală la fosa naviculară, o adevăratăVia Dolorosa uneori, pentru cel ce
are de eliminat spontan un calcul sau pentru urologul care încearcă şi speră să
rezolve terapeutic afecţiunea „upper from
down never through!“, cum sună sintagma anglo-saxonă. Facem cunoştinţă cu
patologia (şi cu modul ei de rezolvare endoscopică) uretrei, prostatei, vezicii
urinare, ureterului – organ fin, subţire, contractil, de grosimea unei mine de
pix şi deosebit de intolerant la prezenţa în lumenul său a oricărui corp străin
şi, în final, a organului „tutore“ – rinichiul.
Experienţa
autorilor este exhaustivă, ceea ce le permite să emită concluzii pertinente,
începând cu diverse consideraţii anatomice asupra abordului percutanat al
rinichiului şi sfârşind cu locul nefroscopiei flexibile în patologia aceluiaşi
organ.
Cândva,
într-o monografie proprie, scriam că aparent simpla excursie cistoscopică
într-o vezică locuită de una sau mai multe tumori vezicale superficiale poate
fi asemuită cu plimbarea unui scufundător marin à la Cousteau (cine îşi mai
aduce aminte oare de Jacques-Yves Cousteau şi opera sa inconfundabilă?) în
preajma unui coral ale cărui fimbrii se unduiesc după un ritm şi după o muzică
numai de ele ştiute. Aceeaşi senzaţie am avut privind imaginile fotografice dinTratat – de o calitate foarte bună,
dar de înţeles doar de specialist; în ele, albul este alb, negrul este negru.
Nu există nuanţe de gri!
Profesorul
Geavlete a organizat activitatea chirurgicală endoscopică a clinicii pe care o
conduce în maniera în care tot ce este ştiinţific şi de interes este
înregistrat full-time şi full-color, iar rezultatul acestei munci
a devenit o bijuterie de carte medicală.
Cred,
cu sinceritate şi în cunoştinţă de cauză, că profesorul Geavlete a depus, în
tot acest timp, un efort şi o muncă de Sisif. Cel mai adesea, în toate
întreprinderile noastre, trebuie să cărăm zilnic şi veşnic, în infernul în care
ne aflăm, o stâncă spre vârful unui deal. Cred că acesta este sentimentul lăuntric
al lui Petrişor Geavlete: cel de Sisif al urologiei endoscopice.
Dar,
când stai şi priveşti înapoi, când gândeşti la ceea ce ai realizat, la faptul că
apariţia Tratatului de endourologie
luminează mintea multor specialişti şi reprezintă o sărbătoare a scrisului
medical urologic, este puţin lucru?
