Newsflash
Cultură

Țara nimănui

de Candid STOICA - ian. 17 2017
Țara nimănui
    De obicei, filmele se făceau după piese de teatru. „My Fair Lady” a fost, de exemplu, o piesă de teatru. În prezent, s-au inversat rolurile: se construiesc piese de teatru după scenarii de film, cum e cazul noului spectacol de la Naționalul bucureștean cu scenariul lui Alexander Morfov după filmul lui Danis Tanović (traducere: Andrei Marinescu). Este vorba de un film care a luat Oscar pentru cel mai bun film străin în 2001, premiul pentru cel mai bun scenariu la Cannes, Globul de Aur pentru cel mai bun film străin și César pentru cel mai bun film de debut.
   Danis Tanović, regizorul și scenaristul, a fost el însuși martor al unor episoade sfâșietoare, pe care le-a imortalizat pe peliculă împreună cu o echipă de documentariști, și care, peste câțiva ani, aveau să devină No Man’s Land. Explicația faptului în sine ar putea fi dată de inerția scriitorilor la evenimente din imediata apropiere și bineînțeles birocrația care domnește în teatre. Adaptarea teatrală actuală ia ca pretext evenimentele din ’90 petrecute în fosta Republică Iugoslavă a Bosniei și Herțegovinei, și anume războiul sângeros dintre bosniaci și sârbi, când, pentru a aplana conflictul, au fost nevoite să intervină Națiunile Unite. Mii de oameni nevinovați au căzut victime crimelor de război.
   Spectacolul nu se axează pe această tragedie din istoria contemporană care devine doar un pretext pentru a arăta pericolul ce planează asupra omului obișnuit, un război în numele naționalismului. Regizorul Alex Morfov, care a mai realizat la Naționalul bucureștean spectacole ce s-au bucurat de aprecierea criticii și publicului, revine talonat de scenograful Nikola Toromanov și de creatoarea de costume Andrada Chiriac. Folosind tot angrenajul scenic al teatrului, reușește să dea la iveală un spectacol acid, cu accente dure antirăzboinice, scris de un Bosniac și în care echipa de actori a Naționalului trece cu brio un exament dificil. Situația dramatică în care se învârte conflictul e următoarea: Cera, Ciki și Nino sunt soldați pe câmpul de luptă, de pe tărâmul nimănui al tranșeelor, de fapt această țară a nimănui. Nino este soldat sârb, iar ceilalți doi sunt combatanți bosniaci. În timpul unui repaus al războiului dintre cele două tabere, când se așterne o liniște aparentă, combatanții se confruntă cu o situație neobișnuită. Un „războinic feroce” face un fel de glumă de război: crezându-l mort pe Cera,îi așază sub trup o mină, ca la o eventuală ridicare a trupului său să se producă o explozie devastatoare în jur. Cei trei, dându-și seama de dezastrul care se poate ivi, solicită în disperare de cauză ajutorul sârbilor, bosniacilor și celor de la Națiunile Unite pentru trimiterea unui genist să dezamorseze mina, care din cauza birocrației întârzie bineînțeles, iar când apare este ineficient. Dialogul dintre acești combatanți, ostași, unii aduși cu forța, oameni simpli de vârste și naționalități diferite, atinge pe parcursul spectacolului cote absurde: „Voi ați început războiul!”, acuză un soldat pe un adversar. „Noi am început? Voi ați început!” răspunde celălalt, fiind convins că ăsta e adevărul pe care propaganda oficială l-a promulgat în mintea sa. Dialogul provoacă râsul publicului care de multe ori încremenește în fața tragediei acestor oameni. Spectacolul, dincolo de decorul de război, este o tragicomedie despre o situație limită, imposibilă când membrii unor națiuni, care au trăit până acum în bună înțelegere, sunt obligați să se măcelărească între ei din cauza unor „înalte idealuri ale naționalismului și religiei”.
   Mihai Călin, Richard Bovnoczki și Ciprian Necula, protagoniștii situației dramatice expuse, se străduiesc să devină combatanți în războiul fratricid de la granița țării noastre și o fac excelent fiecare, evidențiind caracterul diferit al personajului pe care-l interpretează. Primul are drept incipient spaima morții, care se transformă ulterior într-o filozofie înțelegătoare a situației, așteptând când cu spaimă, când cu un umor acid, rezolvarea situației. Mihai Călin găsește mijloace suficiente pentru a face credibilă asemenea situație. Ceilalți doi, adunând în mentalul lor crâmpeie simbolice de filosofie naționalistă, sunt când soldați agresivi, care vor să se dovedească bravi războinici, când simpli cetățeni care își dau seama de absurditatea războiului și mai ales de situația lor disperată, dar, vorba aceea, n-au cum s-o întoarcă. Interpretările lor bine articulate psihologic fac să dispară reculul în spectator, care vede pe scenă atât arsenal tehnic– uniforme, căști, puști, mitraliere – cât și o cazemată. Celelalte roluri sunt doar apariții scenice necesare pentru dezvoltarea conflictului în care fiecare participant se străduiește să nu se împiedice, să spună corect și cu dicție replicile. Spectatorul de azi – care e conștient că ceea ce vede și aude pe scenă este doar „teatru”, că încăierările nu-s adevărate oricât de dur le-ar executa actorii, iar împușcăturile sunt doar zgomote pe o bandă magnetică – suportă cu greu un asemenea spectacol de multe ori terifiant. Trebuie amintit că Teatrul Național mai are un spectacol care se ocupă cu războiul din fosta Iugoslavie: „Butoiul de pulbere”.

  

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe