Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Teama de ratare

Viața Medicală
Anca FLOREA vineri, 5 iulie 2013
   Rar se întâmplă ca un artist care se remarcă pregnant încă din anii adolescenţei să rămână, ani la rând, în prim-plan şi, mai ales, să capteze constant atenţia şi aplauzele publicului, oferind de fiecare dată „altceva“, surprinzător, inteligent şi foarte artistic. Dar Răzvan Mazilu a reuşit din plin să fie balerinul şi coregraful unanim apreciat, deopotrivă în spectacole de balet sau de teatru, interpret al propriilor coregrafii sau în viziunea altora, de fiecare dată performant, capabil să „scoată“ tot ce era posibil din partitura respectivă, construind personaje puternice, sensibile, amuzante sau de o tristeţe infinită. L-am admirat în Autoportret 1940, imaginat pentru el de Florin Fieroiu, în scurtele dansuri (create chiar de el) din opera enesciană Oedip, montată, în regia lui Andrei Şerban, la Opera bucureşteană, l-am regăsit, pe acea scenă, în rolul titular din Roşu şi negru de Livia Teodorescu, în coregrafia Alexei Mezincescu, apoi în straniul Acar din Anna Karenina în viziunea lui Ion Tugearu sau într-un El bântuit de angoase, suferinţe şi frământări în Simfonia fantastică de Berlioz pusă în scenă de Gigi Căciuleanu. Apoi, din nou în calitate de coregraf, la Opera din Timişoara, cu o cuceritoare versiune originală a celebrului balet Coppelia de Delibes şi, în această stagiune, la fel de original în Noaptea Valpurgiei din noua producţie a operei Faust de Gounod, pentru care a şi fost nominalizat la Premiile Operelor Naţionale conferite la Iaşi. Dar am păstrat în memoria afectivă şi Dama cu camelii de Dumas, de la Teatrul Naţional din Bucureşti, sau Îngerul albastru, creat la Teatrul Odeon, ambele beneficiind de colaborarea cu actriţa Maia Morgenstern; în Urban Kiss, la Operetă, unde a şi dansat alături de un grup de tineri, aducând şi excelenta idee a exerciţiului la cal cu mânere al gimnastului Marius Urzică, transformat într-un real moment de artă coregrafică, de o plasticitate incredibilă; a cucerit în superbul său Dorian Gray (după Oscar Wilde), deopotrivă în serile de dans alături de balerina Alexandra-Monica Petrică, partenera sa în multe producţii „de cursă lungă“ precum Un tangou mas, numele lui devenind un adevărat brand, care, de mulţi ani, atrage ca un magnet iubitorii de frumos, pentru că ceea ce poartă semnătura lui Răzvan Mazilu este, cu certitudine, de calitate.
   Lista spectacolelor sale este, evident, mult mai amplă, dar recent s-a îmbogăţit cu o altă producţie ieşită din tiparele cu care ne obişnuise, propunând, din nou la Odeon, o „combinaţie“ între one-man-show, în care este atât de apreciat, şi stand-up comedy cu actorul Dan Badea, rezultând astfel Şaraiman, o alternanţă între monolog vorbit şi dansat, surprinzătoare fiind şi muzica aleasă – melodii lăutăreşti autentice cântate de Romica Puceanu. Un concept semnat Răzvan Mazilu, într-un „spaţiu plastic“ pe care el însuşi l-a imaginat, dar în coregrafia israelianului Nadar Rosano, având şi o „dramaturgie coregrafică“ a Ginei Şerbănescu. Mereu în căutare (aproape neliniştită) de noi teritorii şi modalităţi de exprimare, artistul a pornit, de această dată, de la „teama de ratare“, trăită cu siguranţă, poate subconştient, de oricine. Cu umor, tristeţe, resemnare şi lucidă percepţie a realităţii, cei doi interpreţi apelează la maniere de tratare a temei în chei diferite, fără vreo legătură (sesizabilă) între ele, amuzaţi de propria existenţă într-un spaţiu pentru ei nefiresc, ciudat sau absurd, din care, probabil, luându-şi geamantanul plin cu trandafiri, Mazilu ar fi încercat să evadeze, dar rămâne să danseze, îmbrăţişând florile, imaginându-şi că bustul unui manechin poate deveni partener de dans sau de singurătate, la rândul său frânt, pentru că picioarele zac aruncate undeva în plan îndepărtat, dialogând sumar cu actorul doar în final, când cei doi se întâlnesc... la aplauze. Nu ştiu în ce măsură coregraful a înţeles sau a dorit să ţină seama de ceea ce exprimă textul cântecelor alese, dar cu certitudine mişcarea-dans nu are nicio legătură cu acestea, posibil de adaptat pe orice altă muzică, deşi specificul lăutăresc şi simplitatea totuşi foarte sugestivă a cuvintelor erau, în principiu, foarte ofertante. Dar dintotdeauna Răzvan Mazilu a afirmat că, dansând în alte coregrafii, încearcă să facă abstracţie de ceea ce ar concepe el însuşi pornind de la acele repere, dorind să reliefeze cât mai clar intenţiile coregrafului, de această dată nu prea generos cu interpretul. Lăsând impresia improvizaţiei, uneori reuşită, alteori cam forţată, Dan Badea încearcă să facă din cotidianul banal subiect de ironie cald-amară, cu câteva idei, asocieri sau jocuri de cuvinte chiar reuşite, stârnind ceva chicoteli în sală.
   De câte ori pe afiş apare numele lui Răzvan Mazilu, producţia trebuie văzută, aşa cum s-a petrecut, recent, la Teatrul Odeon, unde probabil Şaraiman va figura şi în viitoarea stagiune, când cei care îl admiră pe artist vor avea posibilitatea să-l (re)vadă şi să-l aplaude, aşteptându-l să ofere însă, cât mai curând, un nou spectacol. Unul care să-i aparţină şi să-l reprezinte.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.