Televiziunea Română, păstrătoare a unui tezaur inestimabil de spectacole teatrale, a luat iniţiativa lăudabilă de a programa aproape în fiecare seară câte un spectacol din bogatul său repertoriu obţinut de-a lungul anilor, pentru populaţia obligată să stea în casă de legi severe, dar în ultimă instanţă necesare.
Startul s-a dat cu un spectacol al Teatrului Naţional din București, comedia Harvey realizată în 1994 de regizorul Tudor Mărăscu, împreună cu o echipă de actori excepţionali. Alături de inegalabilul și longevivul Radu Beligan, i-am putut urmări pe: Damian Crâșmaru, Adela Mărculescu, Dan Puric, Simona Bondoc, Catiţa Ispas, Catinca Pancu, Radu Iţcuș, Alexandru Hasnaș, Valentin Uritescu.
Elwood (Radu Beligan) și-a adus sora (Adela Mărculescu) și nepoata (Cristina Pancu) la disperare. Deși pare un om normal, le povestește tuturor despre un prieten nedespărţit, dar invizibil – un iepure uriaș, pe nume Harvey. Când sora sa încearcă să-l interneze într-un sanatoriu, medicii, ascultându-i povestea, consideră că de fapt ea este bolnavă. De acum încurcăturile se ţin lanţ, iar Harvey este tot mai prezent în viaţa tuturor. Această comedioară plăcută, jucată cu aplomb de actorii Naţionalului bucureștean și realizată pentru supravieţuitorii iadului comunist, a răsplătit-o pe scriitoarea Mary Chase cu Premiul Pulitzer (1945).
Cel de-al doilea spectacol prezentat a fost Cei din Urmă (1971) de Maxim Gorki, o piesă sumbră, care încerca să arate o lume pe cale de dispariţie și alta care se năștea pe ruinele celei vechi. Numai că, lumea cea nouă a păstrat mai toate tarele celei vechi. Au dat glas personajelor actorii: George Constantin, Clody Bertola, Catrinel Paraschivescu, Vasile Niţulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Eliza Plopeanu. Regia este semnată de Radu Penciulescu. Spectacolul a oferit un regal de interpretare, actorii uimindu-ne și astăzi cu excepţionalul lor talent, deși toţi sunt de mult timp dispăruţi dintre noi.
A urmat Efectele razelor gama asupra anemonelor de Paul Zindel, un spectacol al Teatrului Mic, din 1976, de care multă lume își amintea adesea cu mare plăcere. Povestea ne introduce într-o altă lume a sensibilităţilor excesive, a viselor spulberate, a speranţelor năruite, a existenţelor frânte, o viaţă care se încăpăţânează să rămână pentru unele persoane un chin. O mamă, o femeie încă tânără, puternică și tristă, își crește cele două fete sacrificându-se, nu fără reproș. Cele care au transformat această poveste într-un poem au fost: regizoarea Cătălina Buzoianu, marea actriţă Olga Tudorache, precum și tinerele Rodica Negrea și Adriana Șchiopu.
Strigoii de H. Ibsen, alt spectacol, altă seară petrecută în faţa televizorului, fără a mai asculta veștile neliniștitoare despre zecile de decese din ţară și miile de dispariţii din lumea întreagă… O piesă din panoplia teatrului universal, care vorbește tranșant despre o boală ce a bântuit secolele trecute: maladiile congenitale. Un subiect dificil de abordat, dar când personajele sunt interpretate de titani ai scenei românești, rezultatul nu poate fi decât o reușită. I-am revăzut pe: Gheorghe Cozorici, Leopoldina Bălănuţă, Adrian Pintea, Diana Gheorghian, Mircea Andreescu, regia fiind semnată de Eugen Tudoran.
Domnișoara Nastasia, spectacol realizat în 1964 de Sorana Coroamă (profesoara mea de la IATC), cu o excelentă distribuţie (Olga Delia Mateescu, Gheorghe Cozorici, Costel Constantin, Tamara Buciuceanu), mi-a produs o întoarcere în urmă cu 58 de ani, la începuturile mele teatrale. Atunci, împreună cu regizorul Cornel Todea, am realizat prima mea izbândă artistică, în rolul lui Ion Sorcovă, alături de colegii mei de la Teatrul din Piatra Neamţ: Cătălina Murgea (Nastasia), Traian Stănescu (Vulpașin), Alexandru Lazăr (Ionel), Ioana Manolescu.
Au mai fost și alte spectacole, dar nu de aceeași valoare artistică. Amintesc doar Cinci femei de tranziţie de Rodica Popescu - Bitănescu, un text firav, anemic salvat, în ultimă instanţă, de cele cinci actriţe care au alcătuit distribuţia.
În mod sigur, TVR va continua să ne ofere o desfătare artistică de mare calitate, spectatorii în vârstă retrăind bucuriile care le-au încântat tinereţea, iar cei tineri luând cunoștinţă cu o lume a teatrului – pe care am putea-o numi, fără să greșim prea mult, de „altă dată” – azi din păcate aproape dispărută. O lume în care textul dramatic era elementul principal, în jurul căruia se adunau celelalte componente – actori, decor, costume, muzică, pentru a-i potenţa ideile, și nu doar un pretext la îndemâna regizorilor, care de multe ori, în ultimul timp își permit, fără să dea socoteală nimănui, să rescrie povestea după propria imaginaţie, propriile angoase și năzuinţe.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
