Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Terapia cu oxigen după AVC acut

Viața Medicală
Dan Dumitru MIHALACHE miercuri, 29 mai 2013
   Într-unul din cele două editoriale publicate în numărul din aprilie a.c. al revistei British Medical Journal – ediţia în limba română, autorul – prof. dr. Julietta Patnick, NHS Cancer Screening Programmes, Sheffield – scrie despre neajunsurile screeningului pentru depistarea cancerului. Deşi screeningul populaţiei reprezintă o măsură de sănătate publică, semnatara editorialului spune că el prezintă atât avantaje, cât şi riscuri – e drept, individualizate. Complicaţii, de pildă, pot apărea în cazul mamografiilor, biopsiilor, endoscopiei etc., care pot fi vizibile imediat. În schimb, spune Julietta Patnick, pentru a observa avantajele screeningului, este nevoie de trecerea mai multor ani, pentru a afla cu siguranţă căror pacienţi le-a fost util. Un exemplu în acest sens este chiar screeningul pentru cancerul de sân sau cel de colon, al cărui principal efect favorabil ar fi reducerea mortalităţii cauzate de aceste boli. Estimările însă pot fi făcute după un timp îndelungat. Un studiu în acest sens îl găsim într-o cercetare publicată în acelaşi număr al revistei, la rubrica Cercetare. Editorialista face şi o recomandare: îi sfătuieşte pe medicii care îşi îndeamnă pacienţii sau colegii să participe la programele de screning, să ţină cont de timpul necesar pentru a observa beneficiile ori riscurile acestor programe.
   Tema abordată la rubrica Sinteze clinice priveşte progresele în domeniul radioterapiei, foarte importantă, de altfel, în îngrijirea pacienţilor cu cancer. Grupul de autori de la Cambridge explică noile tehnici de radioterapie, propunându-şi să le ofere medicilor de familie şi clinicienilor nespecialişti posibilitatea de a-şi consilia pacienţii în această direcţie. Articolul este de fapt o sinteză bazată pe date referitoare la radioterapia clinică (studii observaţionale, trialuri rando­mizate, metaanalize şi sinteze sistematice) publicate în PubMed şi Cochrane în perioada 1990–2012. Găsim aici, aşadar, informaţii despre modul cum funcţionează radioterapia şi cine are nevoie de aceasta, despre efectele secundare şi riscurile acestei tehnici, cum se iniţiază, ce tehnici noi au mai fost introduse şi care este viitorul radioterapiei.
   Un alt punct de oprire pentru cititorul revistei îl poate constitui şi un articol interesant semnat de S. J. Pountain şi C. Roffe, care pune sub semnul întrebării necesitatea administrării de rutină a oxigenului la pacienţii cu accident vascular cerebral (AVC). „Îmbunătăţeşte ea oare evoluţia acestor pacienţi?“, se întreabă semnatarii articolului. Îngrijirile din unităţile de profil sunt bine organizate în ceea ce priveşte prevenirea decesului şi a invalidităţii după accident, problema însă este legată de faptul că încă nu este clar ce aspecte sunt esenţiale pentru îmbu­nă­tăţirea rezultatelor. Cu ocazia unui studiu-pilot controlat, cvasirandomizat, şi a două studii-pilot randomi­zate, ce explorau administrarea suplimentară a oxigenului după AVC acut, cercetătorii nu au observat vreo deosebire în ceea ce priveşte evoluţia funcţională la şase luni, prin comparare directă, deşi au sesizat o tendinţă de evoluţie mai favorabilă sub oxigenoterapie după ajustările de rigoare. Prin urmare, spun autorii articolului, rezultatele, deşi promiţătoare, vor trebui confirmate printr-o cercetare mult mai amplă, care, spun ei, a fost deja iniţiată. Când şi cât timp ar trebui admi­nistrată oxigenoterapia suplimentară sunt teme asupra cărora se apleacă cei doi autori, făcând, totodată şi câteva recomandări pentru cercetările viitoare, cum ar fi: „Cât de eficientă este suplimentarea doar pe timpul nopţii, faţă de cea continuă? Dacă suplimentarea cu oxigen este eficientă, care este valoarea optimă a dozei terapeutice şi a duratei intervenţiei şi care este cea mai bună modalitate de administrare? Există cumva o limită a saturaţiei în oxigen deasupra căreia suplimentarea lui nu mai este eficientă?“ etc. În această situaţie incertă, până ce studiile în curs vor reuşi să furnizeze date ştiinţifice relevante, în articolul de faţă vom găsi şi câteva propuneri cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru aceste cazuri.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.