Newsflash
Cultură

Tonomatul

de Dr. Eugenia GROSU-POPESCU - mar. 7 2012
Tonomatul
   După modul în care sunetul lor „gâdilă urechea“ ascultătorului, posturile de radio sunt de mai multe feluri. Împărţirea nu ne aparţine, doar denumirile vom încerca să le adaptăm preferinţelor şi rostirii noastre. Dacă în Germania, de pildă, există Dudelfunk, Fidelfunk, Jodelfunk şi Bla-Bla-Funk (iar ei le împart astfel după structura „orei standard“ şi după alte standarde profesionale), la noi, categoriile oarecum corespunzătoare (stabilite cam după ureche) ar putea fi: tonomat (în care predomină muzica de toate felurile, din toate vremurile, pe toate limbile şi instrumentele, dar muzica acestui tip de post e mai ales vioaie, veselă, tonică, bună de ascultat pe drum), clasic (cu o ţinută elevată, atât la vorbă, cât şi la muzică), „horit“ sau „cu ţâpurituri“ (că iodlere n-avem) – acolo unde, în timpul „dansului“ audio (metaforic dans: popular, modern, balet sau „periniţă“) izbucnesc, din când în când, unele porniri emoţionale, mai izbutite sau mai puţin izbutite. Avem, desigur şi radio bla-bla. În el vorba e regină, cu sau fără muzicalitate; muzica propriu-zisă stă la coadă ca să devină simplă ilustraţie muzicală sau „umplutură“ – când emisia a ieşit mai scurtă decât era programat. Partea proastă este că vocea omenească şi chiar înţelesurile vorbirii de la radioul bla-bla respectă mult prea rar legile armoniei. Ce tip de ascultător devine mai fericit cu fiecare din aceste tipuri de radio? Posturile – se spune – au, fiecare, o anume „populaţie-ţintă“. În realitate, tipurile de radio nu sunt pure, ci se pot „contamina“ reciproc, iar radioascultătorul îşi schimbă nu o dată preferinţele şi poate migra, într-o singură zi, de la tonomat (dimineaţa, în maşină) la radio „cu ţâpurituri“ sau la bla-bla, spre sfârşitul programului de muncă, ca, mai târziu, după meciul de fotbal de la TV, să adoarmă sau doar să viseze cu radioul clasic. Dar apropo de „fericire“: parcă Hemingway spunea că poţi fi fericit numai dacă ai sănătatea bună şi memoria proastă. (Nu se poate şi invers? Să ai sănătatea proastă, dar memoria bună?) Nicio legătură, însă, între radio şi fericire. Dar unde intră melodramatismul, unde intră manelele? Depinde. Dacă postul e specializat în manele, intră la bla-bla; dacă e doar prieten cu maneliştii – ar putea intra la „ţâpurituri“.
   Toate cele de mai sus le-am scris ascultând într-o sâmbătă Radio ZU. E un fundal potrivit şi e radio tonomat. Printre muzici se difuzează reclame şi îndemnuri de sănătate (cel mai des apare lupta împotriva sedentarismului: o jumătate de oră de mişcare în fiecare zi!). Se face educaţie rutieră pe haz: pentru un permis de circulaţie provizoriu, printre alte teste, candidatului i se cere să conjuge verbul „a frâna“. Răspunsul vine: „Eu frânez / tu frânezi / el frânează / ea intră în noi“. Şi apoi laitmotivul: „Sâmbăta şi duminica dăm distracţia la maximum!“. Sunt momente în viaţă când ai, într-adevăr, nevoie de un tonomat.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe