Tranchilizantele sunt de mai multe feluri şi
pot fi administrate pe mai multe căi. Calea auditivă nu este potrivită doar
pentru meloterapie, ci şi pentru non-verbalul rostirii (pentru „tonul“ care
„face muzica“) sau pentru verbalul motivant (când receptorul poate câştiga în
autocunoaştere, autopreţuire şi autoafirmare).
Un post de radio deosebit de sonor, cu
mixaje energice muzică/vorbă/zgomote relevante, ce pare croit anume de
profesionişti adolescentini pentru adolescenţi necomplexaţi este sturlubaticul
„Radio ZU“. Îşi face un promo accentuat, recurge la umor de toate felurile, la
„farse“ mai mult sau mai puţin inspirate, la Buzdugan şi la Morar.
Apropo de farse, chiar dacă de gust îndoielnic,
ele sunt promovate cu mândrie pe site. Exemple din anul 2011: „Farsa d-na Safta
II – Doamna Safta este o bătrână care, la 65 de ani, încă mai pofteşte la bărbaţi
şi care a scos-o din minţi pe victima din această farsă. Acum urmează punctul
culminant. Se lasă cu poliţie, urlete şi cuvinte grele“. Sau: „Farsa Asistenta
II – Asistenta prinsă cu mâţa… pardon, cu pacientul în pat revine. La congresul
de la Zürich nu vrea să meargă cu domnu’ doctor Buzdu, dar problema lor se
poate rezolva şi altfel. O relaţie de prietenie cu palpitaţii ventriculare şi…
alte beneficii“. Erotism de pubertate tulburată. Există, desigur, destui adepţi
ai genului. Postul îşi rotunjeşte ratingul (în consecinţă – veniturile) cu
miniconcursuri de ascultător fidel, recompensele fiind exprimate în euro, drept
pentru care survine şi reclama, tranchilizant veritabil pentru cei cu nevoi sau
cu pofte materiale: „Banii se câştigă la Radio ZU!“. Se pronunţă nume de câştigători.
Izbucnesc – mixat – aplauze şi urale. Melodii frumoase, tinereşti. Alt
tranchilizant: „Hiturile se ascultă la Radio ZU!“. Se oferă – gratis! – bilete
la un spectacol care are loc la Budapesta. Peste toate acestea, tronează,
nemotivat dar obsesiv, tranchilizantul pentru credibilitate: „Cel mai tare
sezon din istoria radioului e la Radio ZU!“.
Apar şi „vedetele“ Buzdugan şi Morar, care îndeamnă
la un evazionism imaginat, centrat şi el pe sex: ei înşişi se văd la Paris, în
America… Cineva îşi imaginează că e în Filipine. E acolo şi o „filipineză“
numită „Nam Su Tien“ cu fiul „Mu Cin Ceai“ şi soţul (aici s-a trecut la
obscen)… Şi glumiţele continuă în acelaşi stil. Pentru cei care susţin că
valorile şi nu patronii ar trebui să fie „şefii supremi ai jurnaliştilor“, un
test grilă: care dintre cele trei grupe de valori, 1) etice, 2) de răspuns la
nevoile de progres, de conectare şi adaptare la real ale beneficiarilor, şi 3)
de profitabilitate – conduc prestaţiile celor de la Radio ZU? Legat de întrebarea
nr. 2, poate vă interesează cine sunt „beneficiarii“, cum se exprimă ei. Iată o
mostră de pe site: „Bravo ZU BRAVO! Căutam
o melodie, şi ştiam decât refrenu dar nu o găseam, am încercat prima oară la alţii
dar nu, ei aveau decât titlurile topului şi nici decum această opţiune minunată
de a asculta o parte din melodie!“.
…Am vrut
decât să aflu ce ţeluri nobile au o parte din cei de la Radio ZU şi am aflat decât că n-au.
