Volumul Medicină şi patologie orală,
apărut în urmă cu aproximativ un an, ar fi – după aprecierea prof. dr. Şerban Ţovaru,
autorul său – o simplă reeditare, completată şi adăugită, a unui curs tipărit
în anul 1999 pentru uzul studenţilor stomatologi. Chiar şi la acel moment,
cursul respectiv („Patologie medicală stomatologică“) reprezenta prima lucrare
de acest fel publicată vreodată în literatură medicală românească şi grupa
experienţa personală şi cunoştinţele acumulate de autor atât în activitatea
profesională de cercetare şi tratament proprii, cât şi urmare a studiului unor
lucrări de specialitate apărute în Israel, Statele Unite ale Americii şi Franţa.
Sub acest aspect considerăm că, deşi valoroasă şi foarte utilă, această carte a
fost doar o schiţă care a previzionat masivul şi completul tratat de patologie
orală al cărui prim volum îl prezentăm.
Nu aducem nici o lăudă acestei apariţii
academice dacă susţinem de la început că suntem în faţa unui tratat medical
etalon din toate punctele de vedere. Structura sa, expunerea nuanţată şi clară,
formatul editorial elegant dar sobru, iconografia bogată şi explicită,
bibliografia cuprinzătoare şi argumentativă, indexul de termeni bine
reprezentat precum şi faptul că în această lucrare zonele de consideraţii
teoretice,experienţă clinică şi soluţionare terapeutică se întrepătrund într-un
proces unitar şi activ, fac din acest tratat un instrument de lucru
indispensabil atât pentru specialiştii stomatologi, cât şi pentru alţi medici
cu specialităţi convergente sau de toate specialităţile, care nu au renunţat să facă examenul fizic minuţios al bolnavului pe
care îl consultă de fiecare dată când el se prezintă în faţa lor. Din acest
motiv tratatul de patologie nu ar trebui să lipsească din biblioteca unui
practician care va recunoaşte faptul că în cavitatea bucală se pot „citi“ –
înainte de iniţierea unor proceduri paraclinice – atât starea de sănătate orală şi generală, cât şi evoluţia unor procese
patologice şi fiziologice ale organismului ca tot unitar.
Procedând metodic, mai întâi este definită
aria de preocupare a disciplinei de Patologie orală după formula adoptată de către
Direcţia de Educaţie şi Cultură a Uniunii Europene, aceasta fiind „acea specialitate a stomatologiei care se
ocupă de calitatea vieţii pacienţilor cu afecţiuni acute, cronice sau
recidivante legate de afecţiunile medicale ale cavităţii orale şi regiunii
faciale. Este o specialitate clinică şi academică care se dedică investigaţiilor,
diagnosticului, tratamentului şi cercetării în domeniul afecţiunilor medicale
ale gurii, precum şi manifestărilor orale şi maxilo-faciale ale afecţiunilor
generale. Acestea includ afecţiuni dermatologice, gastrointestinale,
reumatologice şi hematologice, precum şi afecţiunile autoimune sau legate de
imunodeficienţe, afecţiunile neurologice şi psihice“.
Pornind de la această definiţie cuprinzătoare
constatăm că suntem în faţa unei discipline de graniţă care cumulează experienţe
şi aspecte precum şi descoperiri din foarte multe specialităţi medicale, pe de
o parte. Pe de altă parte, datorită multitudinii de conexiuni, patologia orală
este o disciplină dinamică, în evoluţie continuă şi practicarea ei necesită pe
lângă resurse şi disponibilitate la nou, o capacitate deosebită de a fi
perioade îndelungate în contact cu
fiecare caz pentru a urmări evoluţia afecţiunii şi intervenţia în momentele
optime pentru consolidarea rezultatelor.
Primul volum al tratatului de Patologie orală
este expus în douăsprezece capitole care evidenţiază şi dezbat subiecte
specifice, pornind de la morfologia normală, histologia şi ultrastructura
mucoasei bucale şi ajungând până la aspecte privind reacţiile adverse
medicamentoase la nivelul cavităţii bucale.
În mod special remarcăm capitolul al
cincilea, care prezintă exhaustiv date
biologice şi clinice privind debutul carcinomului de mucoasă bucală. Ca orice
debut al unei leziuni maligne şi în cazul acestei leziuni specifice spaţiului
oral, momentul este greu de stabilit şi de multe ori se poate spune că a vorbi
despre un debut în cancer face parte din domeniul imaginaţiei (H. Szpirglas).
Departe de a se lăsa descumpănit, clinicianul şi cercetătorul acţionează
riguros evidenţiind date privind debutul procesului malign (trăsături ale
celulei maligne,etapele dezvoltării tumorale, reparaţie şi reversibilitate în
oncogeneză), cauzele favorizante ale oncogenezei de ordin local şi general,
tipuri de forme de debut ale cancerului de mucoasă, metode de diagnostic
precoce (stomatoscopia, testul Papanicolau, citologia Brush etc.), importanţa
markerilor tisulari şi insistenţa asupra modului de interpretare şi evaluare a
rezultatelor biomarkerilor tipizaţi. Semnalăm distinsului autor la acest capitol
mici defecţiuni în organizarea materialului care au scăpat editorului, dar este
probabil ca ele să fi fost observate de el însuşi până acum. Acest aspect nu dăunează
studiului, dar poate confuza, oarecum, referirile bibliografice privind această
secţiune.
Un capitol deosebit de util stomatologilor şi
într-o măsură apreciabilă medicilor
generalişti ori pediatri este cel privitor la Maladia BehÎet, aftoză şi aftele
bucale cronice recidivante. Aici, pornind de la consideraţiuni generale şi
integrare sistematică sunt oferite soluţii de tratament grupate în linii
terapeutice şi se schematizează un protocol accesibil şi util sub forma unui
tabel aerisit şi logic.
Sub semnătura dr. Lelia Mihai este inclus în
tratat şi capitolul care prezintă reacţiile medicamentoase de la nivelul cavităţii
bucale. Autoarea tratează cu rigoare tema, dar şi cu o degajare clarificatoare
care face un conţinut considerat abscons
sau ambiguu să poată fi asimilat cu atenţie. Se subliniază că „reacţia adversă“
şi „efectul advers“ nu sunt defel expresii interşanjabile, iar referirile
privitoare la „reacţia la un medicament“, „hipersensibilitatea medicamentoasă“ şi
„alergia la un medicament“ sunt termeni diferiţi şi nu pot fi oricum folosiţi şi
amestecaţi. După ce sunt expuse clasele de medicamente, principalele forme de
reacţii adverse (pemfigusul medicamentos, reacţiile lichenoide etc.) şi sunt
generos ilustrate fiecare prin fotografii de înaltă acurateţe, autoarea
abordează situaţional patogeneza şi oferă câteva indicii de atitudine
terapeutică, menţionând spre finalul capitolului, care dispune de un aparat
bibliografic impresionant (aproape nouăzeci de referiri) că diagnosticul reacţiilor adverse medicamentoase trebuie, în
lipsa unor teste de diagnostic specifice, să fie bazat în cea mai mare măsură
pe examenul clinic şi pe datele de anamneză care sunt, ca şi în alte situaţii,
de cea mai mare importanţă în această materie.
Aspectele tehnice ale unei recenzii nu ne
îngăduie să ne referim şi la capitolul privitor la lichenul plan bucal (dr.
Mihaela Ţovaru), precum şi la cel care tratează aspecte de chemoprevenţie (dr. Ioanina Pârlătescu),
dar ne este imposibil să ne oprim cu analiza tratatului în acest moment fără a
evidenţia iconografia extraordinar de bogată şi de complexă a lucrării.
Specificul tematicii abordate reclama cu insistenţă prezenţa planşelor
fotografice de macroscopie, precum şi ale imaginilor microscopice, iar faptul că
majoritatea acestor materiale aparţin colecţiei autorului asigură o utilitate
imensă acestei importante cărţi. Pornind de la această din urmă consideraţie ne
permitem să cerem autorului Tratatului de patologie orală ca la o eventuală
reeditare sau cu ocazia apariţiei următorului volum, să ofere mai multe planşe
iconografice, eventual pe un suport digital care nu va bloca spaţiul tipografic
limitat, astfel încât cei interesaţi să cunoască mai multe detalii să ajungă să
ştie ce să „vadă“ atunci când abordează afecţiuni ale mucoasei bucale.
