Personalitatea complexă a medicului
Costache Andone (1919–2016) nu poate fi ușor exprimată în cuvinte, dar se
cuvine a afirma că, deși originar din județul Bacău, odată ce a devenit
locuitor al Neamțului, s-a identificat cu idealurile și viitorul acestuia și
s-a manifestat ca un cetățean adevărat. Nu cred să fi existat domeniu de activitate,
fie că a fost vorba de economie, urbanism, teatru, cultură, arte sau sport în
care să nu se fi exprimat cu autoritate și competență.
În anii 1947–1948, pe fondul marilor
distrugeri provocate de război, în condițiile economice precare ale urmării
secetei și ale unei importante transhumanțe, un grup de tineri medici
entuziaști și dornici de afirmare, care făcuseră deja primii pași în cariera
universitară, a părăsit Iașiul medical și s-a strămutat la Piatra Neamț, foarte
probabil la sugestia doctorului Gheorghe Iacomi, singurul om al locului.
Favorabile acestui moment de mare răscruce pentru medicina nemțeană au fost,
fără îndoială, existența din anul 1935 a unei clădiri spitalicești insuficient
folosite, moderne pentru acea vreme, fericit plasată la poalele muntelui
Pietricica, construită în timpul regelui Carol al II-lea și sub ministeriatul
doctorului Costinescu, și faptul că grupul de medici nu era alcătuit doar din
câțiva, ci din doisprezece specialiști din domeniile medicale importante: dr.
Dumitru Palade (boli interne), dr. Elena Palade (pediatrie), dr. Iosif Șarf
(nou-născuți), dr. Gheorghe Iacomi (chirurgie), dr. Dumitru Țapov
(obstetrică-ginecologie), dr. Venti Ciocâlteu (endocrinologie), dr. Marius
Micșa (oftalmologie), dr. Costache Andone (ORL), dr. Aurel Țiucrea (boli
contagioase), dr. Corneliu Tudor (dermatologie), dr. Constantin Mudriac
(radiologie) și dr. Nicolae Săndulescu (laborator).
Ei au preluat clădirea spitalului, căreia
i-au conferit funcționalitatea necesară, s-au întrajutorat și s-au sprijinit,
dincolo de orice orgoliu mărunt și au creat un centru medical de certă valoare,
cum nu existau prea multe în țară. Și-au depășit condiția de medici de
provincie, au fost neobosiți și au devenit cunoscuți și apreciați de întreaga
populație de pe Valea Muntelui și de pe Valea Bistriței. Ei au constituit
generația făuritorilor, a deschizătorilor de drumuri spre progres și afirmare.
Toți cei care au venit după ei au găsit vatra aprinsă, fierbinte, și fiecare a
contribuit la întreținerea focului cu mai mult sau mai puțin, după pregătirea
și propria personalitate. Această generație nu s-a mulțumit cu activitatea la
patul bolnavului, s-a antrenat în activitatea științifică, a fost interesată de
progresele medicinii și s-a preocupat de formarea altor și altor generații de
specialiști. Nu este de mirare că zona de la poalele Ceahlăului se mândrește cu
o filială a Academiei Oamenilor de Știință, singura filială neuniversitară
dintre cele opt din țară, organizatoare a numeroase manifestări științifice de
amploare, printre care cele 29 de ediții ale reuniunii oftalmologilor și 37 ale
chirurgilor din Moldova.
