Încă
din anii studenţiei, sociologul şi istoricul german de origine turcă Taner Akçam a protestat împotriva
invaziei turce în Cipru şi a tratamentului aplicat minorităţii kurde, ulterior
consacrându-se problemei genocidului armean, pentru a cărei recunoaştere
militează de mai bine de trei decenii. Fost profesor asociat de istorie la
Universitatea statului Minnesota, în prezent profesor asociat la catedra de
studii asupra genocidului armean şi a istoriei moderne armene la Universitatea
Clarck din Worchester (Massachusetts), a scris în ultimele două decenii câteva
volume în limbile turcă, germană şi engleză, consacrate armenilor şi
genocidului armean.
VolumulUN ACT RUŞINOS: Genocidul armean şi
problema responsabilităţii turce (Editura Ararat, 2011), la a cărui lansare în Bucureşti a participat şi autorul,
este traducerea originalului apărut la editura Metropolitan Books, în 2006 şi răsplătit,
un an mai târziu, cu „Minnesota Book Award for General Nonfiction“. Versiunea
românească îi aparţine Eugeniei Cristescu, iar ediţia este îngrijită de Flori Bălănescu,
de la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului.
„Cuvântul
înainte“ este semnat de arhimandritul Datev Hagopian, noul Întâistătător al
Bisericii Armene din România, care îi asigură pe cititori că se află în faţa
unei „cărţi neobişnuite, cu un conţinut tragic“. După ce trece în revistă
multiplele activităţi ale autorului, prefaţatorul afirmă că volumul „reprezintă
reunirea abordărilor teoretice, a opiniilor şi a uriaşei munci de cercetare a
lui Taner AkÎam despre Chestiunea Armeană şi Genocidul Armean“, autorul
numindu-şi lucrarea „Un act ruşinos“, „nu numai ca o caracterizare a celor
întâmplate, ci şi pentru că aşa a fost numit de către întemeietorul Republicii
Turce, Mustafa Kemal (Atatürk)“. Sunt subliniate principalele merite ale cărţii
lui Taner AkÎam – „îndrăzneala ştiinţifică“ şi „abordarea chestiunii cu
responsabilitatea caracteristică rigorii academice“, autorul dezvăluind „rădăcinile
planificării Genocidului Armean (…), ca o urmare logică a procesului de formare
şi, mai apoi, de prăbuşire a Imperiului Otoman“, ceea ce a dus la naţionalismul
extrem.
Lucrarea
se bazează pe relatările martorilor oculari şi amintirile consemnate de urmaşii
lor, la acestea adăugându-se documente din arhivele americane, engleze şi
germane, ceea ce întăreşte ideea de operaţiune planificată. Toate acestea oferă
Turciei actuale posibilitatea de a se confrunta cu propria sa istorie şi de a
recunoaşte faptele, ca pe o recompensă morală pentru mult încercatul popor
armean, care a dat un milion şi jumătate de victime. Îndelungata intoleranţă a
Turciei otomane explică faptul că armenii scăpaţi de urgie şi-au găsit refugiul
şi în România ospitalieră, care le-a devenit a doua patrie.
Flori
Bălănescu, în calitate de redactor al versiunii române a acestui volum, după ce
analizează contextul în care s-au petrecut evenimentele tragice din 1915,
consideră că „actul ruşinos al asasinării unei părţi însemnate a naţiunii
armene (…) încă rămâne un act condamnabil“ şi îi mulţumeşte lui Taner AkÎam
„pentru cursul dens de istorie aplicată, de cea mai înaltă clasă profesională, şi
pentru lecţia de onestitate dureroasă, în raport cu sine şi cu ceilalţi“.
De
subliniat că autorul oferă detalii semnificative privind ororile şi crimele
comise în mod premeditat, după ce a studiat arhive preţioase din numeroase
state occidentale, în afara materialelor din arhivele turceşti, toate
cuprinzând dovezi clare ale intenţiei de genocid a autorităţilor otomane. De
altfel, el este primul specialist turc care foloseşte termenul „genocid“,
introdus în 1944 în dreptul internaţional de către juristul polonez de origine
evreiască Raphael Lemkin (1900–1959) şi legiferat în 1948 de către Adunarea
Generală a ONU. Originile acestui volum se află în teza de doctorat în
filosofie, susţinută de autor în 1995, la Universitatea din Hanovra. Ediţia
engleză este o versiune substanţial recuperată a unei cărţi a sa în turcă,
publicată în 1999 la Ankara.
Taner
AkÎam este de părere că, dacă Turcia doreşte „să devină un membru cu adevărat
democratic al societăţii naţiunilor, trebuie să se confrunte cu acest capitol
întunecat, care a fost Genocidul Armean“. Lucrarea sa dezvăluie cumplita
tragedie, petrecută la începutul secolului XX, care îşi aşteaptă recunoaşterea
de către Turcia şi de către toate statele civilizate ale lumii.
