Ba mai mult, încă din anul 1999 se ştie că dorinţa exagerată de a consuma ciocolată e mai evidentă la femeile cu sindrom clinic premenstrual şi la un procent foarte ridicat de femei în perioada menstruaţiei, ceea ce implică un substrat hormonal (secreţie crescută de progesteron şi scăzută de estrogeni) în perioada perimenstruală. Progesteronul produce o scădere a nivelului sanguin al trigliceridelor, iar ingestia de ciocolată rezolvă în bună măsură aportul de lipide necesare

organismului în perioada menstruală. Bogată în magneziu, ciocolata rezolvă şi problema nivelului scăzut al magneziului seric în timpul ciclului şi iată cum ingestia acestui aliment dulce, catifelat, extrem de plăcut la gust devine cu timpul un fel de automedicaţie (aşa-numita self-medication descrisă de Bruinsma şi Taren în J Am Diet Assoc 1999; 99:1249). Toate explicaţiile ar trebui să conducă la concluzia după care, cu cât ciocolata conţine mai multă cacao (ca în cazul ciocolatei amărui), cu atât mai evidentă trebuie să fie dependenţa de ciocolată. În mod surprinzător, cercetările în domeniu nu au putut dovedi această corelaţie. De aceea, studii ulterioare au fost canalizate într-o altă direcţie şi anume înclinaţia spre alcool şi tutun, şi ele au dovedit că acele persoane de sex feminin fumătoare şi cu obişnuinţă de ingestie de băuturi spirtoase prezintă şi o dependenţă mai evidentă faţă de ciocolată. (...)

Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.