Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Un imperativ

Viața Medicală
Paula ROMANESCU vineri, 17 martie 2017
     Ne-am obișnuit cu toate: cu experimente pe pielea noastră – vivisecție pe care o îndurăm țipând doar cu ochii fiindcă, din umanitate, marii maeștri în artele experimentelor de tot felul au avut grijă să ne facă extirparea corzilor vocale.
    Ne-am obișnuit cu minciuna sfruntată prezentată drept adevăr de o năucitoare corectitudine morală. Ne-am obișnuit cu aroganța unor politicieni de mucava care, după ce vor fi trecut prin „beciul domnesc” – acel loc de odihnă și tratament pentru prea multele lor beteșuguri de hârciogi hămesiți după arginți –, își descoperă nebănuite talente scriitoricești, luminându-ne pe noi, cititorii, spre a găsi ușor drumul spre libertate, ținta fiind, întotdeauna, un loc pe scaunele-fotolii ale puterii. Pentru că ei se vor musai în capul mesei pe care se revarsă bucatele.
   Ne-am obișnuit cu grevele – alt fel de colinde pe sub ferestre și pe la uși mereu închise. Pentru că mai mereu se întâmplă că boierii nu-s acasă, ci plecați la vânătoare, nu prin pădurile noastre ajunse umbră, ci prin lumea largă – junglă veche cu fiare noi.
   Ne-am obișnuit și cu libertatea cuvântului: inutilă victorie, atâta timp cât gândul ne-a rămas prizonier condiției de învins. Ne-am obișnuit cu zgâlțâitoarele de conștiință cuvântări ale „prestatorului de servicii artistice” Dan Puric, pentru care adevărul, frumosul, demnitatea, candoarea, conștiința și iubirea de neam rămân repere majore ale condiției de om.
   Nu doar spectacolele marca Dan Puric (etern Don Quijote într-o lume cu oglinzi deformante în care nori de vânt macină nimicul vorbelor), ci și conferințele sale – evenimente la care publicul umple până la refuz sălile –, reprezintă semne sigure că avem nevoie de profeți care să ne știe și lacrima și bucuria și care, mai cu seamă, să fie de-ai țării românești.
   Prin 2008, actorul-scriitor (netrecut pe la instituția aceea cu poză întărită unde și-au descoperit vocația literară atâtea genii care nici nu știau că nu știu să scrie) ne-a întrebat (sau ne-a lămurit) „Cine suntem”. Și-am aflat că „după atâta amar de bășcălie și deznădejde, de autoflagelare, a sosit ceasul să spună cineva, pătrunzător și adecvat, că nu este chiar o nenorocire să fii român”. (Dan Ciachir).
   Ne-a vorbit mai apoi „Despre omul frumos”. Semăna cu noi? Nu prea știu. Dar sigur, când au ajuns acasă, cei care l-au ascultat glăsuind de pe podiumul Ateneului Român, s-au uitat cu mai mare atenție la chipul lor adevărat, cel care nu se poate vedea decât cu sufletul. Și astfel, fiecare suflet a prins a-și etala partea de frumusețe pe nedrept ignorată de prea multă vreme.
   Copil mare și bun deghizat în adult, același Dan Puric a recurs la o stratagemă ca să ne determine să fim demni: i-a dat cuvântul mamei sale. Și cine mai bine decât o mamă ar putea să fie pentru copilul etern din fiecare dintre noi model de puritate și de duioșie, chiar și când vorbele sale ard?
   Prin cartea „Fii demn!” ni se transmite nu un îndemn, ci o poruncă: „Să plătim datoria noastră veșnic neplătită: demnitatea martirică a poporului român!”. Este ceea ce face chiar autorul prin cuvânt și faptă, declarând în înscrisul de pe ultima copertă a cărții că „o parte din banii rezultați din vânzarea acestei cărți vor fi donați schitului «Înălțarea Sfintei Cruci», Aiud, în vederea construirii unei mânăstiri pentru cinstirea martirilor neamului, precum și a unui centru de martirologie”. Și astfel, morții noștri fără morminte din închisorile ciumei roșii își vor avea numele înscris în sufletele noastre de români demni.
   Ca într-un joc de-a necuvintele, prin anul 2015, neobositul „prestator de servicii artistice” ne-a adus pe scenă povestea „Înșir’te mărgărite”. Aproape că uitasem, mari cum suntem și plini de griji, ce mare nevoie avem de povești.
   Între timp, scriitorul a publicat și „Dulci – Jurnalul unui câine”, dezvăluind atâtea înțelesuri într-o privire de necuvântător. Atâtea sensuri în nespusele spuse: – Spune-mi, Dulci, de ce este omul viclean? – Nu știu, tati, să-ți răspund pentru că eu nu sunt om! Dar noi suntem oameni. Să nu fim și vicleni!
   Și-a fost decembrie 2016. În marea sală de spectacole de la Palatul copiilor din Capitală, a avut loc o nouă întâlnire cu publicul, unde ni s-a vorbit despre ce înseamnă „Să fii român!”.Cartea cu același titlu, lansată cu această ocazie, aștepta cuminte să fie deschisă și citită. Sunt unul dintre cititori, am înțeles că îndemnul „să fii român” nu este o sugestie, este un imperativ. Și am mai priceput că iresponsabilitatea față de trecutul, prezentul și viitorul nostru poate să fie prețul cumplit al ieșirii noastre din istorie ca popor. „Să ne apărăm deci cu toată ființa granițele noastre invizibile!”. N-o fi chiar credința creștină invizibila graniță prin care am învățat să durăm în veci? Șansă n-am prea avut, dar nădejdea că noi suntem „lumânările ce nu se sting a celor ce au adormit întru credință” nu ne-a părăsit niciodată.

 

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.