Newsflash
Cultură

Un Malkovich ciudat şi un Verdi regal

de Anca FLOREA - sept. 27 2013
Un Malkovich ciudat şi un Verdi regal
Festivalul „Enescu“ a continuat să ofere repere extrem de diverse, din nou cu nume de rezonanţă, ansambluri şi solişti români sau oaspeţi de cotă… variabilă, în programe derulate în câteva locaţii, uneori de-a lungul unei întregi zile, astfel încât prea puţini spectatori s-au încumetat să asiste la toate.
Ateneul a fost luat cu asalt luni după-amiază, când celebrul actor John Malkovich a apărut într-un „spectacol“ (regia Michael Sturminger) extrem de ciudat – The Infernal Comedy – cu subtitlul Confesiunile unui ucigaş în serie, în care textul său foarte „subţire“ a alternat, din fericire, cu numeroase arii excelent interpretate de sopranele Laura Aikin şi Marie Arnet, acompaniate de Wiener Akademie, dirijor Martin Haselbock (pagini de Vivaldi, Haydn, Mozart sau Beethoven). Seara, la Operă avea loc o nouă reprezentaţie cu Otello de Verdi, la Palatul Justiţiei a evoluat Trio Pinchas Zukerman (Mozart, Schumann, Kodaly, Mendelssohn-Bartholdy), considerându-se un mare eveniment prezentarea unui program cameral în acea ambianţă total străină unui demers muzical; dar, în paralel, la Sala Palatului concerta Orchestra Simfonică RAI condusă de Juraj Valcuha, optând pentru lucrări de secol XX – Enescu, Stravinski, Glass şi Ravel – solistă violonista Anna Tifu, poate pentru că în 2007 a fost laureată a Concursului „Enescu“; ansamblul italian a revenit pe podium a doua zi, cântând mult mai nuanţat, cu un sunet mai temperat şi calitativ, în partituri de factură impresionistă, frumos construite dar din nou destul de străine gustului publicului larg – Respighi, Debussy, Ravel –, aplaudate cam fără convingere de spectatorii care, pentru prima oară în festival, nu au cerut decât un bis.
Întâmplarea a făcut ca următoarele concerte să fie susţinute de o altă orchestră italiană – vestita Accademia Santa Cecilia – sub bagheta excepţionalului Antonio Pappano, oferind, în prima seară, poemul simfonic Vox maris – cea mai reuşită interpretare conferită de artiştii străini unei partituri enesciene, cu o înţelegere şi o expresivitate superbă, solişti fiind tenorul Marius Budoiu şi, din cor, o soprană de o stridenţă insuportabilă (din fericire doar într-o intervenţie de câteva măsuri), precedată însă de o scurtă piesă de Ravel, scrisă în acelaşi spirit, dirijorul dorind să le alăture fără pauză, aşa încât mulţi au cezut că… e tot Enescu; dar şi în Simfonia nr. 9 de Dvor˘ák am regăsit interpretarea elevată, cu fraze ample, arcuiri generoase şi o paletă coloristică ce „tăia respiraţia“, ovaţiile din final determinând acordarea unor bisuri la fel de cuceritoare, foarte bine alese pentru a schimba atmosfera. Cei care credeau că acela a fost punctul maxim al evoluţiei minunaţilor artişti au constatat, a doua zi, că în Requiem-ul de Verdi s-au întrecut pe ei înşişi, corul şi orchestra realizând o versiune cum demult nu am mai auzit, cu pianissime abia sugerate, cu şoapte de un efect dramatic incredibil, cu izbucniri masive, nicio clipă excesive, într-o construcţie de o claritate şi o eleganţă rară; în cvartetul vocal s-au regăsit nume binecunoscute iubitorilor operei – soprana Ludmila Monastyrska, mezzosoprana Ekaterina Semenciuk, tenorul Saimir Pirgu, bas-baritonul Rene Pape –, cu glasuri bune, chiar frumoase, fără a se omogeniza cu adevărat. A fost un regal de mare muzică într-o interpretare de referinţă a unui ansamblu până acum neegalat de alţi oaspeţi.
Seriile duble au fost cvasipermanente în acele zile, pentru că la Ateneu, după-amiaza a cântat pianistul Rudolf Buchbinder în integrala Concertelor de Beethoven, apărând cumva şi în ipostază de dirijor, alături de Filarmonica bucureşteană, în două „reprize“, colaborarea funcţionând bine până la Imperialul în care decalajele şi bâlbele au dat peste cap îndrăgita lucrare, solistul etalând, ca de obicei, o tehnică performantă, într-un tempo rapid şi… cam atât. Iar „în nocturnă“, sub acea cupolă ne-am reîntâlnit cu mereu cuceritorul Christian Zacharias, din nou alături de Orchestra de cameră din Lausanne, acum în opusuri mozartiene de mare rafinament şi eleganţă stilistică, publicul rămânând în sală până după miezul nopţii pentru a se bucura de o interpretare elevată, simplă şi caldă deopotrivă. Dar duminica s-a încheiat cu programul Deth and Resurrection propus de Ghislieri Choir&Consort, abordând, sub conducerea lui Giulio Prandi, o altă lucrare de Mozart, dar şi o partitură scrisă de un contemporan al său, D. Perez, deşi subtitlul proiectului era „Între baroc şi clasicism“.
„Duble“ au fost şi concertele susţinute de Orchestra Ile de France, ansamblu nu foarte cunoscut, dar dirijat de Enrique Mazzola, evident în pagini din muzica secolului XX, deşi în exces, Ravel fiind şi de această dată în prim-plan, cântându-se şi Ibert, Honegger, Milhaud, Enescu, Webern sau Bartok.
Culmea este că pe aceleaşi coordonate a evoluat şi Altenberg Trio Wien (Şostakovici şi din nou Enescu şi Ravel), dar Sala Radio a găzduit un maraton eterogen, piese moderne semnate de compozitori români, americani sau din alte colţuri ale lumii, încadrând cumva „oaza“ de lied oferită de soprana Georgeta Stoleriu în compania pianistei Fausta Dimulescu.
A început însă prezentarea tetralogiei wagneriene, la „concurenţă“ cu serile de dans ale Companiei Vortice din Macedonia, alternând totuşi cu programele susţinute de Filarmonica din München, de la sine înţeles (deja) cu lucrări din veacul trecut. Un alt „capitol“ într-un festival stufos, amalgamat şi uneori ofertant, care continuă până la sfârşitul lunii septembrie, când toţi vom fi epuizaţi.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe