Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Un Paşte ca un Revelion

Viața Medicală
Anca FLOREA joi, 23 aprilie 2015
Sărbătorile pascale au fost marcate în plan muzical prin evenimente deosebite şi diverse. Dacă stagiunea Filarmonicii a continuat pe coordonatele obişnuite, fără a avea, de această dată, seri dedicate sărbătorilor, Opera a preferat să invite melomanii şi curioşii, în ajun de Florii, la o gală aniversară dedicată, de fapt, prieteniei basului Mihnea Lamatic (de 26 de ani angajat al teatrului) şi a soţiei sale, soprana Gladiola Niţulescu-Lamatic, solistă la Operetă, cu celebra soprană Angela Gheorghiu care, într-un asemenea context, a acceptat să apară pe scena ONB. A fost un mod de a sărbători cele trei decenii de relaţie apropiată şi constantă, împreună cu alţi colegi de generaţie sau cu parteneri de ieri şi de azi. Deşi genericul sub care s-a desfăşurat programul, „Gală aniversară Mihnea Lamatic“, nu preciza ce se aniversează, cred că seara de la ONB ar trebui comentată mai curând ca o (re)întâlnire „în familie“. Au evoluat şi soţii Lamatic, dar şi fiul lor, foarte tânărul bas Ştefan Lamatic, încă student la Universitatea Naţională de Muzică, împreună cu Angela Gheorghiu şi câţiva solişti care, la rândul lor, au studiat la clasa de canto a aceleiaşi instituţii, denumită pe atunci, simplu, Conservator.
Mihnea Lamatic a abordat arii de anvergură din „Macbeth“, „Don Carlo“ sau „Evgheni Oneghin“, fiul său a marcat debutul absolut pe scena de operă cu o arie din „Simon Boccanegra“ (etalând un timbru plăcut, liric şi o frazare îngrijită). În schimb, Gladiola Niţulescu-Lamatic a rămas fidelă genului operetei, optând pentru un cuplet din „Silvia“, având însă un titlu foarte departe de ţinuta unui teatru liric ce se vrea de cotă – „Piparcă Petre“. Parteneri i-au fost Valentino Tiron, evident Mihnea Lamatic (cu o enormă sticlă de şampanie în braţe), precum şi balerini sau corişti de la Operetă. Secvenţa, total străină de specificul teatrului-gazdă, a reflectat şi legătura strânsă a basului cu un astfel de repertoriu, şi el, de ani buni, solist al Teatrului Naţional de Operetă.
Tenorul Alexandru Badea, a cărui activitate a început la Operetă şi a continuat la Operă, până în momentul în care a hotărât să evolueze în străinătate, a ales arii din „Turandot“ şi „Contesa Maritza“ (încheiată prin câteva măsuri cântate de el însuşi la vioara „împrumutată“ din orchestră). S-a regăsit apoi în duetul din „Elixirul dragostei“ cu Mihnea Lamatic. Acesta din urmă, împreună cu baritonul Dorin Mara, a susţinut (şi) duetul din „Don Pasquale“, Mara prezentând de asemenea arii din „Falstaff“ şi „Bărbierul din Sevilla“.
Şi pentru că tenorul Teodor Ilincăi a cântat, în compania vestitei soprane, în câteva concerte prin lume (şi el fiind o vreme angajat al ONB, în ultimele stagiuni solicitat peste hotare), s-a numărat printre oaspeţii Galei, cucerind, din nou, în arii din „Simon Boccanegra“ şi „Tosca“ (actul III). Tenorul a fost într-o excelentă revenire de formă, timbrul său superb, metalic, recăpătându-şi strălucirea, asemeni acutului performant.
Mult aşteptata vedetă a serii, Angela Gheorghiu, frumoasă, elegantă, zâmbitoare şi relaxată, a abordat, deloc întâmplător, poate chiar simbolic-nostalgic, împreună cu Mihnea Lamatic, aceeaşi „scenă din biserică“ din „Faust“ în care impresionase profund în 1988. Pe-atunci era studentă şi a apărut astfel pentru prima (şi singura) oară într-un fragment „de spectacol“ pe acea „scândură“. Pagina a fost reluată acum în maniera mai rezervată şi perfect „controlată“ conferită de experienţa şi statutul său pe marile scene ale lumii.
A schimbat apoi „registrul“ prin duetul din „Porgy şi Bess“ (partener, din nou Lamatic), ambele cântate însă cu partitura în faţă, deşi a interpretat rolul Margareta în zeci de spectacole. Dar a trecut rapid la aria din „Gianni Schicchi“, pentru ca în bis să prefere o arie din musicalul „My Fair Lady“, glasul său sunând frumos, condus cu atenţie şi supleţe, poate uşor temperat în intensitate.
Dacă prima parte a Galei a avut unitate de concepţie şi o ţinută reală, implicând şi corul Operei (maestru Stelian Olariu), după pauză au alternat opera cu opereta şi musicalul, desigur conform preferinţelor unora, într-o amalgamare eclectică. Nu a lipsit nici măcar un lied de Rahmaninov, pe care Gladiola Niţulescu a dorit să-l parcurgă ca fiul său să o acompanieze la pian – foarte bine, de altfel.
„Pendularea“ între genuri a culminat, în final, cu duetul din „Don Giovanni“ de Mozart, cântat de toţi soliştii. Angela Gheorghiu „l-a deschis“ împreună cu Ştefan Lamatic, intrând succesiv pe scenă şi ceilalţi colegi, prieteni şi colaboratori, destul de improvizat dar agreabil în sine. Numai că bisul acordat de divă a fost urmat de bisul sărbătoritului, decupat tot din musicalul de Loewe. Solistul a apărut, în cupletul lui Doolittle, alături de V. Tiron şi de un alt coleg, mimând beţia avansată, dansând cu aplomb şi bună dispoziţie. Cred, totuşi, că o asemenea gală era de aşteptat să se păstreze în „rama“ unei structuri care să asigure eleganţa evenimentului.
Corul a sunat aşa cum trebuia în momentul din „Carmina Burana“, apoi în intervenţiile din „Turandot, Boccanegra“ sau „Faust“, dar, în partea a doua, ansamblul nu a mai fost „exploatat“, deşi ar fi asigurat un plus de strălucire desfăşurării generale. La rândul său, orchestra a fost la înălţime, reuşind să acompanieze cu rigoare pagini familiare sau nu ca gen şi stil, sub conducerea lui Ciprian Teodorescu. Dirijorul s-a străduit să se plieze pe tempoul uneori aleatoriu al soliştilor, fără ca uşoarele dezechilibre să fie total evitate, mai ales în condiţiile unor „coroane“ exagerat prelungite.
Urmărind Gala, mă gândeam la „zăpezile de altădată“. Aşa cum a subliniat şi Marius Constantinescu în prezentarea sa, întreaga seară a fost generată de marcarea unor decenii de prietenie. Un pretext pentru ca publicul nostru să o reasculte „pe viu“, după multă vreme, pe strălucitoarea Angela Gheorghiu, admirându-i şi rochiile superbe, ţinuta şi atitudinea pregnantă, proprie unei adevărate dive, perfect conştientă de valoarea sa, de gestul prin care ne-a permis să o aplaudăm, după 27 de ani, pe acea scenă, ceea ce, pentru toată lumea „implicată“ a fost, cu siguranţă, o „lovitură de imagine“ pusă la cale de multă vreme şi oferită ca atare.
Au fost zile în care s-au cântat partituri adecvate sărbătorilor sau lucrări fără vreo legătură cu momentul de introspecţie şi intensă trăire a Învierii, ba chiar într-un „melanj“ poate mai potrivit de Revelion, cu „de toate“ şi cu poante în principiu agreabile. Important e însă că publicul a fost de fiecare dată numeros şi s-a simţit bine.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.