(Cronică
entuziastă)
A
trecut vara cea fierbinte, a venit toamna, cu diluvii dezastruoase în unele
regiuni şi actorii s-au întors la scândura scenei, iar directorii în birourile
lor, ţesând planurile unor viitoare succese: piese inedite, teribile, regizori
care să transforme piese anoste în spectacole remarcabile, actori formidabili,
care să poată face faţă spectacolului mediatic… şi, bineînţeles, aranjamente
profitabile pentru ei şi prietenii lor (a se citi gaşca).
Prima
premieră a stagiunii care începe sau care se continuă, depinde de unde începe
numărătoarea, e a unui teatru insolit în peisajul teatral bucureştean – Godot
Café-Teatru (care de altfel a jucat toată vara) – şi s-a dovedit un spectacol rotund, bine finisat, proaspăt, un adevărat giuvaer de intenţii, de
subtexte, toate duse la capăt cu o ştiinţă a amănuntului pe care numai marii
maeştrii o posedă. Piesa „Fă-mi un loc!“
de Anthony Michineau (o comedie amară despre două destine care se trezesc
singure părăsite într-o cuşetă de tren), produsă de Asociaţia Inspira, regizată
de maestrul Beligan cu o rară artă a detaliului şi interpretată cu o frenezie
greu de egalat, de Medeea Marinescu şi
Marius Manole, doi artişti consacraţi, vrând în subsidiar, probabil, să
surclaseze sau eventual să egaleze succesul obţinut de Florin Piersic cu al său
„Străin în noapte“, regizat tot de maestrul Radu Beligan, care ne-a obişnuit să
„fabrice“ succese autentice şi de durată. La mulţi ani, iubite maestre şi la
mai multe spectacole admirabile!
Nimic
în plus, nimic în minus, nicio concesie făcută publicului de duzină, doar
rigoare, doar sinceritate, doar adevăr, iată o performanţă greu de egalat astăzi, când prostul gust şi vulgaritatea
au invadat scenele bucureştene şi casele oamenilor prin producţiile sub orice
critică ale unor televiziuni. Marius Manole şi Medeea Marinescu sunt două
exemplare de mare talent. Cinste lor şi profesorilor lor!
Câteva
cuvinte despre Godot Café-Teatru, care a fost înfiinţat, cu câţiva ani în urmă, în localul unei foste berării, de pe strada Blănari – unde pe timpul
comunismului funcţiona un club al oamenilor din arhitectură – de actorul Geo
Remeş (fiul fostului ministru al finanţelor). E o cafenea, dar are şi o scenă
unde de-a lungul timpului s-au jucat spectacolele: Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus, Dragostea durează
3 ani, Ce ne spunem când nu vorbim, Mici crime conjugale, Un cuplu ciudat,
Marea iubire a lui Sebastian, Monologurile vaginului şi au evoluat actori
ca Vlad Ivanov, Dorina Chiriac, Mihai Călin, Anca Sigartău, Ada Milea, Lia
Bugnar, Florin Piersic Jr., Andreia Grămoşteanu (recent laureată a Festivalui
de teatru independent), Mirela Zeţa, Alex. Conovaru sau muzicieni şi trupe ca: A. G. Weinnberg,
Irina Sârbu, Şuie Paparude, Zdob şi Zdub etc. În declaraţia de pe site-ul
localului se scrie că Godot Café-Teatru aşteaptă proiecte noi din partea celor interesaţi de teatru independent,
de spaţiu neconvenţional, cărora astfel li se oferă un loc generos dotat
tehnic.
Perioada
interbelică era plină de asemenea localuri, iar în 1998, dramaturgul şi
regizorul Puşi Dinulescu a înfiinţat şi întreţinut în str. Transilvaniei, colţ
cu Virgiliu, un local asemănător care purta numele „Robert Calul“, dar care din
varii motive, după câteva luni a sucombat.
Maestrul Radu
Beligan a spus deseori că nu numai actorii trebuie să aibă talent, dar şi
publicul; cel de la Godot Café-Teatru a
reuşit cu prisosinţă, ascultând cu multă atenţie textul şi jocul interpreţilor,
reacţionând prompt la situaţiile de haz şi aplaudând frenetic la final, deşi
majoritatea avea în faţă un pahar cu whiskey, vin sau bere şi în mod sigur o
friptură apetisantă, dacă nu un pachet de grisine şi o sticlă cu apă minerală.
