Am împrumutat titlul unui
volum al lui Marin Sorescu – îl rog să mă ierte, dar după audierea tuturor
celor de mai jos, întrebarea asta a început să mă obsedeze.
E duminică, la Radio România
Cultural se transmite „Matinal de week-end“ (am prins a doua jumătate),
prezentată elegant de Magdalena Tara, o voce limpede, aşezată, cu o identitate
distinctă. Ana Maria Sireteanu prezintă capitalele culturale ale anului 2012,
suntem transportaţi apoi în Maramureş, este evocată figura lui Ion D. Sârbu,
Manuela Cernat ne reaminteşte creaţia lui Tudor Mărăscu – cu „Adio, Europa!“ şi
„Învingătorul“ lui, rămânând ca duminica viitoare să-l evoce pe Emil Hossu.
„Vivat Caragiale!“ – un spectacol regizat de Mihai Lungeanu, la o şedinţă a
Clubului Dramaturgilor, după un scenariu de Dinu Grigorescu, a marcat debutul
Anului Caragiale. Îndemn mobilizator formulat de Mihai Lungeanu: „Să facem din
Caragiale un punct de reper. La fel ar trebui să procedăm cu Eminescu, cu Brâncuşi,
cu toate celelalte valori!“. (Nu se spune, însă, cum să procedăm, concret.)
Muzica emisiunii e un pic nostalgică, deosebit de frumoasă, dar înclină cu precădere
nu spre Eminescu şi alte valori autohtone, ci spre cântece ale confraţilor întru
latinitate: în top, limbile italiană şi spaniolă.
Vocea tonică a Oltei Şerban
Pârâu este de natură să alunge umbra de întristare: „Radio România Cultural,
este ora nouă“. (Fie-mi iertate sublinierile, mai ales cele care vor urma!)
Ascult „Fără catalog“ – o
emisiune pentru copii, realizată de un fost „copil de Radio“ format de „nenea
Vova“ şi de foşti realizatori ai emisiunilor pentru copii de altădată. Un cântec
vioi, inspirat din cea mai stringentă actualitate (singurul în limba română,
din păcate, după cum voi constata) e interpretat de copii: „Ninge iar, cad
fulgi de nea /…/ Ninge iar pe strada mea, ninge ca-n Antarctica“. Maşinile
derapează, dar pe copii îi cheamă derdeluşul. Apoi Daniel Horhocea apare în
direct, o voce plăcută, poate un pic cam alintată: „Bună dimineaţa şi bine v-am
găsit, dragilor!“. Şi o înţelepciune de sezon: „O singură vorbă bună poate
dezgheţa trei luni de iarnă“. Exemple nu se dau, dar aflăm cum o fetiţă (cu
nume englezesc) a rămas cu limba lipită de o şină de cale ferată pentru că a
vrut să afle ce gust are aceasta, la minus 14 grade. Întoarcere simpatică spre
radioascultătorii de limbă română: „Voi să staţi cu urechea lipită de radio când
se difuzează emisiunea Fără catalog!
Nu e niciun risc“. Cântec în engleză. La rubrica „Ţine minte!“, specialista
recunoscută a emisiunilor de radio şi de televiziune pentru copii, Romaniţa Ştenţel,
explică de ce februarie 2012 are 29 de zile, de unde-i vine supranumele de „Făurar“,
de cine şi de ce se cade să ne reamintim în această lună, cum e cu Sf. Valentin
şi cu Dragobetele. Cântec în engleză. Urmează lista câştigătorilor concursului
anterior, a celor care au ştiut că „eroina baladei Zburătorul de Ion Eliade Rădulescu
se numeşte Florica“. Dedicaţie muzicală: cântec în engleză. O nouă ediţie a
concursului „Temă pentru acasă“. Se cere numele unui scriitor englez născut la
7 februarie 1812. O bogată schiţă biografică e urmată de un fragment de
scenariu radiofonic „David Copperfield“ din Fonoteca de Aur, cu Silvia Chicoş
interpretând excepţional rolul copilului. Apoi Daniel Horhocea: „Aştept, dragilor,
să-mi comunicaţi numele autorului“. Cântec în engleză. Revenire în actualitate:
„Se rostogolesc bulgări“/…/„Parcă prea multă zăpadă“. Există mai multe tipuri
de zăpadă, explică Horhocea. Un fulg de zăpadă are miliarde de molecule de apă.
Cel mai mare fulg, cea mai groasă zăpadă – unde să fie? În America, desigur. Cântec
în engleză: „Don’t worry, be happy!“.
Vin la rând: John Dunlop şi o istorie detaliată a bicicletei începând din
Egiptul antic (fără nicio vorbă despre bicicletele mai recente ale românului
Belous). Cântec în engleză. Invitaţie la un spectacol, „Poveşti pentru copii
isteţi“, printre surprize aflându-se şi prezenţa „Profesorului Ştie Tot“ (creaţie
a vestitei emisiuni de altădată „Vreau să ştiu“, de la Radio România, dar… se
ignoră „amănuntul“). Cântec în engleză şi… „Pe curând!“, adică fix peste două săptămâni,
precizează Daniel Horhocea. Deci, unde ne sunt „reperele“, domnule Mihai
Lungeanu, domnule Horhocea? Şi de ce fugim mereu „de acasă“? Cred că înţeleg
dificultăţile cu care se confruntă astăzi un realizator de emisiuni
radiofonice, dar, cu un efort în plus, cred, totuşi, că măcar această migraţie
valorică ar putea fi încetinită.