Stau
raţele fripte, mari cât o pălărie, agăţate de-a lungul străzii Sampaeng din
Bangkok. Aici e inima Chinatown-ului din capitala Thailandei, locul unde
chinezii trăiesc de câteva secole. Banane dulci, rambutani spinoşi cu miez
alb-dulce, creveţi făloşi, peşti siropoşi, mii de scoici şi feluri de orez,
fierturi aţoase, cărnuri, supe şi seminţe bolborosesc şi miros în aerul greu
umed. Gust din tot câte puţin, înnebunit de culori şi arome. Străduţa asta
îngustă e miezul culinar al lumii. Dacă Ali-Baba era bucătar, aici şi-ar fi
ascuns toate comorile.
Din
loc în loc, în şirul de dughene colorate şi mirositoare apare câte un magazin
uscat, prăfos, inodor şi incolor. Pe pereţi sunt zeci de sertare, pe rafturi se
înghesuie cutii cu idiograme chinezeşti şi câteva balanţe stau pe tejgheaua de
sticlă. Sunt farmaciile tradiţionale, locul unde qi-ul meu occidental împotmolit în prea multele minunăţii gustate
s-a întâlnit cu domnul Bi Sun care, la 88 de ani, este proprietarul uneia
dintre aceste farmacii. Domnul Bi e mai uscat decât farmacia în care lucrează
de opt decenii. A fost a părinţilor lui, oameni înstăriţi care au deschis-o în
urmă cu un secol. Domnul Bi, născut în Thailanda, e astăzi un chinez bogat care
îşi va lăsa averea, farmacia de pe strada Sampaeng, fiicelor şi fiilor săi. „E
afacerea mea de familie şi trebuie să rămână o afacere de familie. Eu lucrez
aici de la 9 ani, când mergeam dimineaţa la şcoală şi după-amiaza îi ajutam pe
părinţi în farmacie“.
A
avut o viaţă fericită domnul Bi. Îi face plăcere să-mi arate cele mai bune
leacuri ale sale. Le aduce din China, de la Tong Ren Tang, farmacia imperială
înfiinţată în 1669 şi ajunsă azi în mâinile bilionarului Li Ka-shing din Hong
Kong. Rădăcinile pământii de Tienchi Ginseng le recomandă celor cu colesterolul
mare şi costă 500 de baht, cam 52 de lei. „Nu a trebuit să merg la facultate ca
să învăţ cum să fiu farmacist. Am învăţat de la experţii angajaţi de părinţii
mei în fiecare zi în care am lucrat aici în copilărie şi în tinereţea mea“.
Oasele din cap de peşte şi bucăţelele sidefii din corn de cerb le prescrie
pentru creşterea imunităţii.
Rădăcinile
de Huang Qi (Radix astragali) sunt
printre cele mai cerute pentru prevenirea gripelor, deşi domnul Bi le prescrie şi
ca înlocuitor de antibiotic în doze nu mai mari de 150 de grame pe zi. Nu e
atât de simplu să folosesc remediile domnului Bi. Mai întâi ar trebui să mă
consulte un expert în medicină tradiţională chineză, meşteşug bazat pe teoria că
energia vitală qi circulă prin
meridianele conectate la diversele organe şi funcţii ale corpului meu. Boala
sau o serie de simptome sunt declanşate de un defect între interacţiunea dintre
această energie vitală şi mediul extern. Adică, în cazul meu particular, mi-am
obosit qi-ul din lăcomie, obligându-l
să interacţioneze cu prea multe raţe, creveţi, rambutani şi supe. Dacă nu e de
acord cu prescripţia expertului, domnul Bi o poate schimba, dar numai după ce
mi-a consultat limba, ochii şi pulsul.
Cum
nu mi-aş permite să scot limba în faţa unui farmacist de 88 de ani, aleg să-l
întreb ce sunt bucăţile negre ovale şi stafidite care au unul din cele mai mari
preţuri din farmacie. Domnul Bi mă priveşte zâmbind. Ridică palma şi îşi uneşte
policele cu indexul, precum Buddha în postura vitarka mudra, cea a învăţăturii şi raţiunii. „Ce credeţi că sunt?“
Copite de unicorn, îi răspund, dar traducătoarea nu ştie cum se spune unicorn
în thai. „Inimi de cobră“, zâmbeşte mândru domnul Bi, în timp ce imaginaţia mea
se piteşte ruşinată sub copita unicornului. Inimile de cobră sunt folosite (cum
altfel?) pentru afecţiunile de inimă, foarte răspândite printre thailandezi.
„Fiica
mea e farmacistă, a mers la cea mai veche universitate din Thailanda şi e licenţiată
acolo. Ea va conduce farmacia“, spune domnul Bi. Îl întreb dacă s-a schimbat
ceva în practica lui în ultimele decenii. Îi bubuie vocea: „De 80 de ani de
când eu lucrez în această farmacie, practica medicinii tradiţionale chineze nu
s-a schimbat“.
Pe
rafturi nu văd niciun medicament occidental. „Medicina tradiţională chineză e
mai bună decât cea modernă. Dar, în ultimii ani, localnicii merg tot mai des la
medicii moderni. Însă au început străinii din Occident să vină aici special
pentru remediile noastre tradiţionale“, spune domnul Bi. Cumpăr şi eu câteva
fire de Huang Qi (Radix astragali),
deşi Centrul Naţional pentru Medicină Complementară şi Alternativă din
Departamentul american al sănătăţii susţine că efectele lui sunt limitate. Dar
am auzit că, mestecate, rădăcinile albe sunt dulci. După atâtea raţe şi creveţi,
parcă ar merge şi un dulce.