Îţi imaginezi spaţiul
nelimitat, impresionant, copleşitor. Dar cum ai reacţiona dacă ai rămâne blocat
acolo unde nu există presiune atmosferică, acolo unde viaţa e imposibilă?
Provocarea supremă de a rămâne cu tine şi de a supravieţui. Gravity,filmul lui Alfonso Cuaron, este o experienţă intensă de neratat: despre
limite, viaţă, moarte şi toate întrebările esenţiale pe care uneori le laşi
departe din dorinţa de a amâna decizii. Despre linişte şi comunicare. Despre
liniştea spaţiului şi cea mai intimă linişte a fiecăruia dintre noi. Toate
acestea dominate de o „privelişte nemaipomenită“, aşa cum bine mărturiseşte
Matt Kowalski.
Gravity nu este un science-fiction clasic. Este unul dintre
filmele adânc ancorate în realitate, o dramă cu accentele bine dozate ale unui thriller contemporan. Trăieşti emoţiile,
temerile, fricile, dilemele celor doi cosmonauţi aflaţi într-una dintre cele
mai delicate misiuni. Sandra Bullock interpretează rolul carierei sale de până
acum – Ryan Stone, în vreme ce George Clooney (Matt Kowalski) poate fi la fel
de seducător chiar şi atunci când e acoperit de un incomod costum de astronaut.
Misiunea de rutină
din jurul navei spaţiale se transformă în cel mai crunt coşmar pentru cei doi.
Legaţi ombilical de navă, Stone şi Kowalski gravitează în spaţiu, dar în scurt
timp rămân izolaţi şi fără nicio şansă de comunicare cu Staţia Internaţională.
Oxigenul se termină, iar imaginea lui Emmanuel Lubezki este absolut halucinantă,
completată de efectele speciale coordonate de Tim Webber. Pentru cei care au
văzut Children
of Men semnat de Cuaron, veţi
redescoperi acum mai bine ca niciodată cadrele lungi, senzaţia de nesfârşit şi
infinit. Cuaron dovedeşte o pasiune pentru cadrele secvenţă de cel puţin 10
minute. Tehnica îi permite, iar echipa întâmpină astfel de indicaţii regizorale
ca pe o intensă provocare.
Dar dincolo de
efectele speciale şi de filmările în platouri inventate pentru acest gen de
scene, cu panouri imense acoperite de mii de becuri, Gravity este apăsător şi relevator totodată.
Iar când presiunea oxigenului scade şi Stone nu încetează să se rotească
pierdută în spaţiu, totul devine un mare semn de întrebare împletit cu frica de
necunoscut. În spaţiul lui Cuaron nimeni nu te poate răni, iar fascinaţia
necunoscutului ajunge să fie din ce în
ce mai provocatoare: „Stă în puterea ta să decizi ce vrei să faci mai departe“,
o mobilizează Kowalski pe Stone.
Liniştea devine
personaj secundar în Gravity şi reflectă miracolul naşterii, sensul morţii, agonia într-un
neant ce nu poate fi cuprins nici măcar cu gândul. E precum sufocarea lentă şi
mai ales conştientă. Dar Bullock este incredibilă în reacţiile sale: panica,
plutirea haotică, privirea pierdută, lacrimile, mişcările greoaie în costumul
incomod. Te face să simţi şi să experimentezi oprirea respiraţiei, nodul în
gât, lacrimile răbufnite dintr-o disperare acută.
Gravity are o profunzime
abisală, precum spaţiul în care se desfăşoară. Politeţea şi afecţiunea lui
Kowalski completează perfect durerea chinuitoare a lui Stone. Zace acolo un
romantism de o sensibilitate rară. Ce impresionează în scenariul lui Cuaron,
scris împreună cu fiul său Jonas, este lipsa detaliilor vieţilor personale ale
celor doi cosmonauţi. Tot ce aflăm despre ei sunt umile informaţii: fiica lui
Stone a murit 
într-un accident destul de stupid, în vreme ce doamna Kowalski nu
a avut răbdare să îl aştepte înapoi acasă. Nu au petrecut decât şase săptămâni
împreună. Nu contează trecutul lor, istoricul lor, ci mai degrabă capacitatea
de reacţie. În astfel de momente limită trebuie să înveţi să mergi mai departe şi
să nu priveşti înapoi. Fragilitatea celor mai cumplite şi delicate clipe din
viaţă te obligă să iei deciziile necesare. Desigur că nu vorbim de
corectitudine, ci de reacţii urgente în spiritul momentului. Una dintre cele
mai tulburătoare secvenţe este cea în care Stone încearcă în zadar să comunice
cu Aningaaq. No hablo Chino strigă cu
disperare Stone atunci când aude la celălalt capăt al firului o voce umană, un
lătrat de câine, un scâncet de copil. Răvăşitor! Iar Jonas Cuaron a şi regizat
un scurtmetraj intitulat Aningaaq în
care vocea lui Stone (aceeaşi Bullock) trăieşte agonia finalului. Unul dintre
scurtmetrajele care merită văzut imediat după Gravity – disponibil pe
indiewire.com 
