Hotărât
lucru, profesorul Gheorghe Bumbu de
la Universitatea din Oradea recidivează în ceea ce scrie şi promovează. Dacă,
în 2007, a văzut lumina tiparului „Uroginecologie practică“, în 2013, la
Editura Medicală, apare Uroginecologie. Tehnici de reconstrucţie a
planşeului pelvin, tot sub semnătura sa. Nimic nu se ridică din nimic.
Este de remarcat grija profesorului de a se baza pe colaborarea şi contribuţia,
aş zice esenţială, a colaboratorilor săi – cu siguranţă viitori urologi români
de mare anvergură. Toţi cei şase medici rezidenţi de urologie care îl secondează
pe maestrul lor în edificarea operei sunt demni de a fi lăudaţi şi este un bun
exemplu pentru urologii seniori că implicarea tineretului nu va fi decât de bun
augur.
Cândva,
demult, profesorii multora dintre cei care azi îi instruiesc din punct de
vedere urologic şi ginecologic pe cei care vor continua să practice acest „meşteşug“
chirurgical, aveau ab initio aparent
o dublă specialitate. Ştiau, aşadar, să opereze nu numai bărbaţi, dar şi femei,
cunoşteau foarte bine şi urologie, şi ginecologie.
Ginecologul
american Howard Kelly şi vestitul său confrate urolog Hugh Hampton Young au
colaborat mulţi ani şi, din această colaborare, ce îşi face tot mai mult simţită
prezenţa şi în ţara noastră, a apărut, pare-se, o nouă supraspecialitate.
Teritoriul de interes al acesteia cuprinde, în linii mari, diagnosticul şi
tratamentul incontinenţei urinare şi al
prolapsului genital, tulburări de umplere şi de golire ale vezicii urinare,
tulburări ale sexualităţii feminine ca urmare a unor cauze organice ş.a. Nimic
nu este nou sub soare. Sub privirea
noastră apar şi se dezvoltă noi supraspecialităţi, din moment ce într-un recent
tratat de „Principles of Practice of
Urology“, editor M.A. Salam, Jaypee Brothers Medical Publishers, 2013, găsim
capitole intitulate: „Neurourology“,
„Female Urology“ sau „Uro-oncology“.
Să însemne acest fapt că respectivele părţi de patologie urologică se vor
desprinde cândva din specialitatea mamă şi vor deveni de sine stătătoare?
Să
revenim totuşi la cronica acestei cărţi. În linii mari, ea păstrează aceeaşi
structură ca şi vechea carte, cea din 2007! Am pus semnul de exclamaţie ca să vă
avertizez asupra vitezei trecerii timpului şi fiindcă doresc să arăt că Uroginecologie. Tehnici de reconstrucţie a
planşeului pelvin reprezintă cu totul altceva. Incontinenţa urinară de
efort, vezica hiperactivă, tulburările de statică pelvină, dar mai ales
complicaţiile chirurgiei ginecologice benigne şi ale chirurgiei oncologice,
precum şi ale radioterapiei din patologia genitală feminină, capitol care, din
păcate, are doar rezolvări temporare şi sub aşteptări, sunt „disecate“ pas cu
pas, în sensul că sunt prezentate noile date de fiziopatologie, noile teorii
etiopatogenice şi noile metode de rezolvare terapeutică.
Autorul
cărţii nu este rezolut în afirmaţii, nu pune diagnostice apriorice, conduce
cititorul către diagnosticul adevărat pas cu pas, nu se dispersează în amănunte
neesenţiale. Ca un adevărat chirurg
urolog „pursânge“, consider că empatizează cu cele scrise, se identifică cu
textul, „trăieşte“ alături de opera sa. Fiindcă nu este uşor lucru să aduci
atâtea „cazuri“, să le găseşti cea mai bună soluţie şi să le explici viitorilor
uroginecologi, cu bune, cu rele! Imaginile fotografice intraoperatorii sunt
sugestive şi, pentru un ochi de cunoscător, sunt bine alese. Expunerea unor
situaţii intraoperatorii, nu rareori întâlnită, cum este diagnosticarea şi
atitudinea de urmat în cazul leziunilor ureterale (Capitolul VI – Complicaţiile
chirurgiei ginecologice) – capitol de patologie care pentru ginecologi
reprezintă unul dintre cele mai negre vise ale existenţei lor profesionale –,
este alcătuită într-un mod clar şi desăvârşit, cum nu s-a mai scris până acum
în literatura medicală de la noi.
Când
scriam, la început de cronică, despre „recidiva“ profesorului dr. Gh. Bumbu în
materie de uroginecologie, mă gândeam şi la un alt fapt: anume, la
generozitatea profesorului şi la „combustia sufletească“ a acestuia pentru a
învăţa pe cei mai tineri în specialitate privind direcţia bună de urmat.
Consider, la final de cronică, că Uroginecologie. Tehnici de reconstrucţie a
planşeului pelvin este o carte care, sub absolut niciun motiv, nu trebuie să
lipsească din biblioteca şi din mintea oricărui urolog şi a oricărui ginecolog.
