Cele
două volume ale cărţii Urologie – Ghid ilustrat de tehnici
chirurgicale, apărută anul trecut, în condiţii grafice impecabile, la Editura
Medicală, sub redacţia prof. dr.
Gheorghe Bumbu, şeful Clinicii de urologie a Facultăţii de Medicină a
Universităţii din Oradea, constituie o bucurie prin noutatea abordării şi o
încântare pentru un ochi de specialist bine informat.
Jack
Lapides (1914–1995), profesor la Universitatea din Michigan, figură emblematică
a urologiei americane, a postulat cândva o sintagmă demnă de reţinut: „urologul
prietenos“. Probabil că dorea să „implementeze“ în mintea colegilor săi şi a
noastră, a tuturor, o idee cât se poate de simplă. Urologii sunt „prietenoşi“,
aprioric gândind, fiindcă ei pot interveni şi rezolva diferite maladii a căror
sorginte este iniţial greşit atribuită altor specialităţi (de exemplu, litiază
urinară cauzată de o suferinţă paratiroidiană, hipertensiune arterială de
origine renovasculară, fimoze de natură diabetică ş.a).
Tot
în 2013 a văzut lumina tiparului o altă carte admirabilă prin noutatea abordării
şi prin inovaţia ei în peisajul publicistic medical autohton: „Prezentări de
cazuri chirurgicale pentru examene şi concursuri“, sub redacţia prof. dr.
Constantin Copotoiu (Editura University Press, Tg. Mureş). Fiindcă nimeni, după
cunoaşterea mea, nu a făcut o referire substanţială la „spiritul” acestei cărţi
mult trudite, la profunzimea analizei şi la acurateţea abordării subiectului,
am găsit nimerit să semnalez acest fapt. Spun acest lucru şi pentru a încerca o
comparaţie între volumele la care mă refer şi pentru a trezi interesul şi
curiozitatea cititorului de carte medicală.
Comparativ,
cartea Urologie – Ghid ilustrat de
tehnici chirurgicale, de fapt o sinteză a unor cazuri urologice operate şi
selectate în ultimii opt ani (conform mărturisirii autorului), are ceva în
plus. „Cazurile“ respective (să nu uităm că noi tratăm bolnavi, nu cazuri!)
sunt prezentate gradual, exact cum se procedează la probele pentru examenul de
medic specialist sau de medic primar, cu expunerea simptomatologiei, a
imagisticii radiologice, tomografice, scintigrafice, adesea a interpretării
oferite de respectivii specialişti şi, mai cu seamă, a imaginii sugestive a
timpilor operatori. Cu siguranţă, alegerea celor mai adecvate imagini pentru a
face înţelese gestul chirurgical şi sensul în care decurge o operaţie a
reprezentat un obiectiv esenţial pentru profesorul Bumbu. La finalul prezentării
fiecărui caz sunt expuse, cu onestitate, particularităţile evolutive ale
pacientului.
Cartea
este structurată astfel: volumul I – patologie benignă (litiazică, malformativă
şi traumatică) şi malignă (tumori renale simple şi complexe) a rinichiului şi
volumul II – patologie benignă şi malignă a ureterelui, vezicii urinare,
prostatei şi a organelor genitale externe.
Am
să vă relatez o poveste adevărată. Profesorul meu, Pavel Simici (1918–1995),
cândva redactor şef al Editurii Medicale, deplângea adesea lipsa ilustratorilor
de carte chirurgicală, cu referire în speţă la „Nea Petrică“! „Nenea Petrică“ a
fost, pentru cine nu ştie, inegalabilul Petre Velluda, angajat al respectivei
edituri, nemedic, dar dotat cu o admirabilă capacitate de surprindere a esenţei
„fotografice“ a timpilor operatori, încât orice chirurg care a răsfoit cărţile
din colecţia „TC“ (tehnici chirurgicale) ilustrate la respectiva editură a reţinut
pentru tot restul existenţei profesionale esenţa acelor operaţiilor. Azi, se
pare că nu mai avem nevoie de ilustratori de carte medicală sau chirurgicală. Să
nu uităm totuşi o butadă cu iz de „seinfeld-ism“: „Am memorie fotografică. Nu
am, totuşi, întotdeauna film!“.
Prin
claritatea imaginilor, prin limpezimea textului ce le explică, prin perfecta
gradualizare a timpilor operatori explicaţi, lucrarea reprezintă un „antemergător“
în ceea ce Asociaţia Română de Urologie (ARU) îşi propune. Anume ca după
„Tratatul de urologie“ (Editura Medicală, 2008), să aducă la lumina tiparului şi
un tratat de tehnici chirurgicale urologice. Consider că apariţia acestei cărţi
care ne „transportă“ şi ne „transpune“ de la masa de lucru direct în sala de
operaţie reprezintă un succes şi cred, de asemenea, că a însemnat o muncă
sisifică pentru un om cu o disponbilitate maximă către nou, tenace, angrenat în
multe proiecte privind binele învăţământului medical orădean şi al celui
urologic de la noi. Am parcurs cu interes cartea, iar când am închis coperta
volumului doi, am gândit că sunt mândru să fiu un „urolog prietenos“ şi
contemporan cu colegul nostru, profesorul Gheorghe Bumbu.
