La Galeria Orizont din Capitală, trei pictori
– Ovidiu Buba, Cristina Oprişenescu şi Simion Ciumeica – au prins să-nveţe
vara cum să-şi aleagă culorile, reinventând aurul nisipului la mal de mare,
transparenţa văzduhului, verdele frunzişului, păienjenişul de raze-linii ce
se-ntretaie prin căile luminii de august.
Dacă Ovidiu Buba transferă graficii valenţele
sticlei prefăcută-n ţăndări, cât să refacă iar şi iar noi forme-n universul ca
un tipar de magmă, Cristina Oprişenescu alege oglinzile de apă spre a răsfrânge-n
ele cer, şi pământ, şi case, şi umbre tremurate, iar Simion Ciumeica, şcolit la
arta rusă, reinventează prin non-figurativ culturi din raiul nostru cel de
toate zilele care ne este acasă.
Pictori ajunşi la deplina lor maturitate în
creaţie, fiecare dintre ei cu un stil bine conturat, prezenţi de-a lungul
timpului (în ultima jumătate de centenar în mers) în mai multe expoziţii
personale şi de grup în ţară şi peste hotare, cei trei de la Orizont au adus verii acesteia înnobilare
prin arta lor, răstălmăcind (a câta oară!) culorile luminii pe Planeta albastră
sub soarele ca o portocală de jaruri în verde ca un freamăt de foste crângur
i
potopite de-asfalt.
Toţi trei membri ai UAP, aceştia şi-au dat întâlnire
cu publicul iubitor de artă, aducându-i de data aceasta pictură şi grafică, ştiut
fiind că Ovidiu Buba este şi un fin maestru sticlar, Cristina Oprişenescu
creează în tapiserie Cetăţi şi ţărmuri,
Imagini de paradis (sau de legendă)
pe care nu ezită să le pună sub Semnul
lui Hermes ca într-un Experiment
mereu nou, mereu încărcat de umbre solare; Simion Ciumeica rămânând fidel
iubirii sale dintâi – culoarea pe albul pânzei în caruselul Rogvaiv din toate câte sunt.
Da, se face mare artă şi-n vremea asta
suprasaturată de non-valoare.
