Alberto Vázquez-Figueroa este un romancier, jurnalist și
inventator spaniol, având în palmares peste optzeci de cărți publicate. După
mai bine de treizeci de ani de la tipărirea miticului său roman „Tuareg“,
autorul se întoarce la tema pe care o cunoaște atât de bine, la viața
stăpânilor nisipurilor și la perpetua lor luptă pentru a salva străvechile
obiceiuri, tradiții, ierarhii, coduri morale, toate acele lucruri care le-au adus
admirația și respectul lumii.
Ultimul tuareg
aduce în scenă nu numai un protagonist de excepție, un adevărat erou ce
amintește de personajele lui Hemingway, ci și noul context geopolitic din
nordul statului Mali, un loc strategic al extremiștilor tentați să creeze un
califat islamist. Protagonistul Gacel, imohag de cea mai nobilă spiță,
este tot o călăuză de caravane, în noul roman întruchipând un camionagiu al
deșertului. Totul părea să decurgă liniștit și predictibil în viața
protagonistului, alături de mamă și de viitoarea logodnică, Alina, iar
singurele pericole care îl amenințau uneori erau fie răbufnirile furtunilor de
nisip, fie briganzii deșerturilor. Viața lui Gacel se va schimba total odată cu
apariția jihadiștilor fanatici și a mercenarilor profesioniști.
Eroul aparține tribului Zebra, o grupare de tip paramilitar care
își propusese păstrarea cu orice risc a onoarei milenare a poporului vălului.
Fiind vizitat de Hassan, emisarul liderilor tuaregi, Gacel primește misiunea
care îl va transforma într-un pion oarecare pe o imensă tablă de șah. Puțini
vor reuși să scape, printre care și Omar el Kebir, căpetenia grupului, un
tuareg renegat și sicar plin de cruzime, un filon
narativ alternativ celui
reprezentat de Gacel. În imensa singurătate a deșertului va avea loc un duel
orb între protagonist și mercenari, eliminând unul câte unul. La rândul lor,
supraviețuitorii lui Kebir vor ataca beduinii, însă masacrul nu rămâne
nepedepsit de către Gacel, care împreună cu Ameney, un somalez antijihadist, reușesc
să le pecetluiască soarta.
Odată cu desfășurarea acțiunii, apariția unei serii de personaje
ne vor ajuta să înțelegem realitățile terifiante ale continentului african,
situate la granița dintre viață și moarte.
Autorul propune cititorilor mai multe teme de gândire:
extremismul religios, adoptat inclusiv de occidentali convertiți la jihadism,
destinul omului umil, demnitatea pierdută a unor comunități etnice, imigrarea
ilegală, problema apei, piața neagră a medicamentelor, lupta pentru petrol și uraniu
sau interesele puterilor occidentale în țări precum Mali, Niger, Ciad. Gacel se
supune obligației de a duce la bun sfârșit o misiune care pune în pericol atât
viața lui, dar și a celor dragi. Deși ajunge în fața unei răscruci morale cu o
soluție chinuitoare, nu are de ales, pentru că se afla în slujba inexorabilului
cod de onoare al tuaregilor: după faptă și răsplată. Cuvântul de ordine
transmis de Hassan, oarecum consolator pentru Gacel, era „ucide fără
ranchiună“.
„Ultimul tuareg“ este un thriller pe fundalul unei intrigi
aventuroase, menite să tensioneze scriitura de la un capitol la celălalt și,
implicit, atenția cititorului pe tot parcursul romanului. Vázquez-Figueroa
păstrează un ritm epic multiplu, al maximei alerte și agilități comportamentale,
al răsturnărilor spectaculoase și al suspansului. Culmea este că în acest
univers de cruzime, violență, de nesiguranță extremă, în locații cu vagi urme
de civilizație, scriitorul nu ezită a implementa dialoguri ce au puterea de a
portretiza. Ele nu exclud tușa umoristică, paremiologia, compasiunea umană sau,
dimpotrivă, replici ce sună ca o condamnare la moarte. Ficțiunea și realitatea,
de o extremă actualitate, sunt amalgamate într-o rețetă de succes.
Nu putem încheia aceste însemnări fără a-l aminti pe Suilem
Balade din Kidal, cărturar, învățător, sfătuitor și scrib al scrisorilor
tuaregilor analfabeți și necăjiți din acel mizer orășel, căsătorit cu Ghalia
Mendala, căreia autorul îi atribuie frumusețea și înțelepciunea unei divinități
africane, dar totodată o fragilitate umană necruțătoare. În casa acelui
antijihadist se va ascunde Gacel, alias „justițiarul din Ettebel“. În Kidal,
Gacel va executa rând pe rând, în preajma și în timpul unei nunți, căpetenii
precum canadianul Sad Al Mani și complici ai islamiștilor sub acoperire. Ultima
misiune al lui Gacel este într-o imensă galerie părăsită unde fusese sechestrat
un grup de occidentali. Justițiarul reușește să îi elibereze pe ostatici,
știind că asta îi va aduce sfârșitul.
