Dr. Raluca BULEA
vineri, 17 decembrie 2010
Răsfoind nr. 978 al săptămânalului belgian LE GENERALISTE ne atrage atenţia, înainte de partea dedicată materialelor ştiinţifice, un articol pus sub genericul Actualitate: „Când lipsa cotidiană de bună-cuviinţă invadează practica“, şi care aduce la cunoştinţa cititorilor situaţia referitoare la actele de violenţă din mediul spitalicesc înregistrate în Franţa vecină. Informaţiile sunt preluate din raportul pe anul 2009 al Observatorului naţional al violenţelor în mediul spitalicesc (ONVH), instituţie subordonată Ministerului Sănătăţii de la Paris, creată în anul 2005, cu misiunea de a coordona şi de a evalua politicile puse în practică pentru a garanta securitatea bunurilor şi a persoanelor în interiorul instituţiilor sanitare cu sarcina de a recenza actele de violenţă comise în interiorul acestora. (...)
Fără a avea pretenţia unei obiectivităţi absolute, studiul arată o creştere a actelor de violenţă faţă de anul anterior (şi de când a fost creat ONVH, această creştere este constant prezentă), dar şi un număr mai mare al unităţilor sanitare care au participat la recensământ. Se evaluează deopotrivă violenţa faţă de persoane, dar şi cea faţă de bunuri, iar în cadrul fiecărei categorii este definit nivelul de agresivitate în funcţie de gravitate, extremele fiind insultă, pe de o parte, şi violenţa însoţită de arme, de cealaltă parte. S-a constatat astfel că majoritatea actelor se îndreaptă împotriva persoanelor, fiind vorba cel mai adesea de fapte ale pacienţilor sau ale aparţinătorilor/însoţitorilor, numai 8% din ele fiind imputabile personalului, în acest din urmă caz fiind vorba majoritar de conflicte între angajaţi. În fruntea listei secţiilor unde au loc astfel de incidente sunt cele de Psihiatrie, Medicină de urgenţă şi, în mod surprinzător, cele de Medicină generală.
Putem presupune că şi în Belgia au loc asemenea incidente, dat fiind interesul redactorilor de la „Le Généraliste“ pentru raportul colegilor francezi. Cât despre România, realizarea unui asemenea studiu ar da poate de gândit autorităţilor cu putere de decizie şi opiniei publice, potenţiali pacienţi, în legătură cu condiţiile improprii, din punct de vedere psihic, dar uneori chiar şi fizic, în care personalul medical trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în special în cadrul camerelor de gardă. Concluzia este cea citată de periodicul belgian, indiferent unde este observat acest trist fenomen social: „Trebuie acordată o atenţie reală acestor fapte, căci ele contribuie în mare măsură la o degradare a climatului de lucru şi dăunează calităţii îngrijirii pacienţilor“. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.
