Paula ROMANESCU
joi, 24 noiembrie 2011
Inepuizabilă imaginaţia creatorilor de
frumos din lumea teatral-cinematografică de la noi! Că valoarea nu mai aşteaptă
cam de multişor numărul anilor şi că nici experienţa nu-i clasează pe regizori în
lumea lui „a fost odată“ am înţeles în seara de 10 noiembrie a.c., în cocheta
sală de cinema „Corso“ din Capitală, în prezenţa unui public de toate vârstele,
cu gust pentru spectacol format şi forjat în jarul exigenţelor şi cu deschidere
spre înţelegerea actului de creaţie.
Comedia dramatică „Iubeşte-mă, America!“ –
scenariul Claudia Motea şi Al. G. Croitoru – este un teatru-cinema
de o răvăşitoare forţă dramatică în care interpreta Claudia Motea realizează invidiabila
performanţă de a contura profilul a opt personaje diferite, în sufletul cărora
se reflectă, ca în oglinzi de lavă ori de ape tulburi, visul american al împlinirii în ţara tuturor posibilităţilor. Este
povestea veche şi mereu nouă a căutătorilor de aur în New Yorkul ca o nebunie
verticală ţâşnită din chiar dorul pământului de-a fi mai lângă cer. Numai că
aurul, pentru imigranţii mileniului nostru, trebuie căutat cu unghiile şi cu
dinţii sufletului, când puterea noastră de îndurare se frânge sub greul umilinţelor,
iar lumina din priviri trebuie să simtă
că şi lacrima-i pe-aproape…
Foarte
ingenioasă regia, semnată de Al. G. Croitoru secundat de Cristi Toporan – cu
suprapunerea acelor vaste panorame din „chipul“ lumii noi, în care evoluează
micuţa imigrantă româncă Stela, o steluţă în cerul orb de prea multă strălucire
din visul-coşmar al căutării de sine în jungla celor care mai cuvântă…
Performanţa interpretei – adevărată Giulietta Masina a zilelor noastre, cum
este socotită de critica de teatru şi film din Canada şi din România – este
remarcabilă. Pentru a o explica, de unde cuvinte? Mergeţi să vedeţi şi veţi
socoti cele 70 de minute de vrajă, o îmbogăţire de suflet cum numai marea artă
ne-o poate oferi. Valoarea nu se explică. Se primeşte. Trebuie doar să fii
acolo unde o poţi afla. Toată luna noiembrie a.c., la cinema Corso. Apoi în
Canada. Parcă-i mai aproape la Bucureşti… 
