Ştiinţa se declară împotriva zahărului,
conform editorialului semnat de profesorii Walter C. Willet şi David S. Ludwig
(Boston), în British Medical Journal – ediţia în limba română, numărul din
mai 2013, pe marginea articolului publicat de Lisa Te Morenga şi colab., care
au analizat studiile prospective şi randomizate ce au examinat consumul
nerestricţionat de zahăr. Aportul de zahăr duce la supraponderalitate, în
principal prin stimularea consumului energetic excesiv. Este necesară restricţionarea
aportului de zahăr, dar care e limita dezirabilă? În prezent, în SUA şi în
Marea Britanie, zahărul adăugat în alimente contribuie cu circa 15% la energia
totală. O limită de 10% ar fi un obiectiv realist. American Heart Association
sugerează o limită de 5% din energie, mai apropiată de obiectivul asigurării
unei sănătăţi optime. Ce ar fi de făcut? Eforturile de reducere a aportului de
zahăr să fie integrate în planul mai amplu de îmbunătăţire a calităţii
carbohidraţilor, care să includă diminuarea consumului de produse rafinate din
cereale şi cartofi. Este nevoie de aplicarea unor programe educaţionale,
ameliorarea calităţii alimentelor şi a băuturilor furnizate în şcoli şi
locurile de muncă, precum şi de noi programe nutriţionale pentru oamenii cu
venituri foarte modeste. Pentru scăderea cantităţii de zahăr consumate în băuturi
sunt utile impunerea de taxe pentru băuturile bogate în zahăr, restricţionarea
reclamelor destinate copiilor şi reducerea porţiilor.
Este
imperios necesar ca toate trialurile să fie înregistrate şi să li se publice
rezultatele, afirmă Iani Chalmers, coordonatorul James Lind Initiative, Oxford, prof. dr. Paul Glasziou (Gold
Coast, Australia) şi Fiona Godlee, redactor şef BMJ. Subraportarea părtinitoare
în cercetare este considerată abatere de la conduita corectă în domeniul cercetării
şi are consecinţe serioase, ducând la supraestimarea beneficiilor terapeutice şi
la subestimarea prejudiciilor, expunând pacienţii la riscuri şi irosind
resursele din sănătate. Nepublicarea integrală a rezultatelor obţinute în
cadrul trialurilor distorsionează baza de dovezi pentru deciziile clinice.
Numai jumătate din totalitatea studiilor clinice înregistrate şi-au publicat
cel puţin unele din rezultatele obţinute, iar acest nivel de subraportare
afectează majoritatea tipurilor de cercetări din această categorie.
Biopsia de ganglion santinelă pentru melanom
este un tratament inutil? Întrebarea, ridicată de Ingrid Torjesen, este îndreptăţită,
dat fiind că nu există dovezi clare privind beneficiul său. Ea poate oferi o
stadializare mai exactă, dar întrucât nu permite oferirea unor tratamente
eficace bolnavilor şi implică riscul reacţiilor adverse ale limfadenectomiei,
în special pe cel de limfedem, este dificil de justificat utilizarea procedurii
ca simplu instrument de stadializare.
La rubrica Sinteze clinice, aflăm informaţii despre cefaleea fulgerătoare.
Este o formă severă, ce atinge maximul în 60 de secunde de la debut. Hemoragia
subarahnoidiană este cauza cea mai frecventă; diagnosticul se bazează pe TC
simplă şi, dacă aceasta e normală, pe puncţia lombară. Poate apărea ocazional
în bolile infecţioase, hipertensiunea intracraniană şi sindroamele cu
hipotensiune. Disecţia arterei cervicale, tromboza venoasă profundă, sindromul
de vasoconstricţie reversibilă şi apoplexia pituitară se pot manifesta cu
cefalee fulgerătoare izolată şi examen fizic, TC şi LCR normale, ceea ce impune
alte investigaţii – imagistica vasculară cerebrală şi cervicală, IRM cerebral.
Practicienilor le este dedicat şi rezumatul
recomandărilor NICE privind recunoaşterea şi managementul psihozei şi
schizofreniei la copii şi tineri.