Entităţi ale spiritului, vorbele sunt
creaturi care trăiesc în ecosistemul cunoaşterii noastre. Fiecare cuvânt are un
teritoriu semantic diferit, după domeniul pe care şi l-a adjudecat. Avem,
astfel, cuvinte colocviale, concepte, noţiuni ştiinţifice, alcătuiri pentru
pilde ori texte sacre, îmbinări metaforice pentru literatură etc. Ar fi,
probabil, greşit să mutăm cuvintele din habitatul lor semantic cunoscut, în
altul care le este străin, adică să folosim vorbe colocviale în textele
conceptuale sau cuvinte biblice în discursuri ştiinţifice. De această părere dl
dr. Grigore Buşoi, redactorul şef al Revistei Medicale Române se distanţează
lingvistic cu originalitate. Perforând în numeroase locuri armura breslei medicale,
dsa favorizează apariţia unor breşe prin care pătrunde, cu forţa unei inundaţii,
graiul românesc tradiţional, cu rădăcini adânc înfipte în textele ortodoxe din
secolele XVII şi XVIII. Ca în toate editorialele de până acum, şi în cel din REVISTA MEDICALĂ ROMĂNĂ nr. 3/2011 ne întâlnim cu un discurs
neobişnuit, în care termenii medicali sunt aşezaţi cot la cot cu mostre de
arheologie lingvistică românească. Foarte adevărat este faptul că în acest fel
lexicului medical i se administrează o perfuzie care reanimă limbajul de lemn
(există şi în comunicările ştiinţifice aşa ceva) sau sintagmele învechite prin
uz şi abuz. Uneori însă, analogiile sunt procustiene şi excesul de românism
deteriorează seriozitatea înţelegerii. Oricum, recunoaştem în editorialul La o aniversare: lecţia cuvintelor un
număr impresionant de trimiteri către cele mai importante teritorii ale
culturii.
Dacă editorialul este aşa, nu ne mirăm că şi
celelalte articole din sumar ne fac să navigăm pe multe din meridianele
cognitive. De exemplu, referatul general Abordarea
problematicii adolescentului în terapia de familie (dr. Maria Silvia
Trandafir) reflectă o viziune de ansamblu, fără a fi tributar vreunei şcoli
psihoterapeutice, pentru că nu se bazează pe o doctrină anume. Este însă cuprinzător
şi constituie un material informativ util pentru cei interesaţi în domeniu. Tot
în direcţia psihologică ne conduce expunerea în limba engleză: Psychological features associated with lower
urinary disorders (dr. Dorin Dragoş, dr. Maria Daniela Tănăsescu). La
completarea educaţiei noastre medicale continue ne ajută articolele Aspectele clinice ale bolii parodontale la
pacienţii cu diabet zaharat (dr. Mădălina Olteanu şi colab.) şi Suicid matern: consecinţe practice pentru
prevenţie (conf. dr. Lorant I. Hecser şi colab.). Diversitatea sumarului
revistei este demonstrată nu numai de următoarele trei articole, în care sunt
prezentate probleme de diagnostic, ci şi de alte două, în care se discută cele
de tratament. Clinica mai este prezentă şi sub forma studiului de caz.
Cu siguranţă, nu numai educaţia noastră
medicală este îmbogăţită de lectura acestui număr de revistă, ci şi înclinarea
atât de firească a medicilor către filosofie. Aceasta pentru că personalitatea
care îmbină atât de erudit cele două domenii, dr. Mihai C. Teodorescu, publică
o prelegere despre Metafizica moralităţii
creştine.
Ceea ce realizează dl dr. Grigore Buşoi, de
două decenii, prin revista pe care o conduce, se numeşte principium individuationis, susţinut de Carl Gustav Jung. În legătură
cu o discuţie despre pleroma, el arăta că „natura noastră este diferenţiere…
Dacă nu diferenţiem, atunci ajungem undeva dincolo de propria noastră natură şi
cădem în nediferenţiere, care este cealaltă proprietate a pleromei“. Repetând,
se poate susţine că Revista Medicală Română
contribuie la individuaţia noastră ca medici, promovând procesul de diferenţiere.
